Vineri, 26 februarie,concert sub bagheta lui Cristian Mandeal la Filarmonica Banatul
23.02.2016
Ultimul concert simfonic din februarie are pe afiș Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 în si bemol major op.83 de Johannes Brahms și Romeo și Julieta, selecțiuni din suitele nr.1 și 2 de Serghei Prokofiev.
Scris la mai mult de 22 de ani de la primul concert pentru pian, această lucrare este puternic pătrunsă de stilul de simfonist al lui Brahms. De altfel și durata este mai lungă decât a unui concert instrumental, ajungând la dimensiunile unei simfonii, cam 50 de minute. Lungimea se datorează faptului neobișnuit de a introduce încă o parte, un scherzo, rupând tradiționala structură a concertului instrumental. O altă dezicere de la tradiție este renunțarea la obișnuita introducere orchestrală, dar acest curaj îl avusese Beethoven mai înainte. Întărind ideea afirmării noului prototip de concert, Brahms desfășoară fiecare parte cu multă amploare, cu o gândire simfonică evoluată, care totuși, nu știrbește dominația pianului solist. Concertul a fost dedicat lui Eduard Marxen, profesorul lui Brahms.
Vineri seara vom asculta concertul în interpretarea pianistei Oxana Corjos.
Simplitatea, adresarea directă, este o caracteristică a muzicii lui Prokofiev, dar, așa cum mărturisea el însuși, ea izvorăște din rezolvările problemelor marii muzici, din dezvoltarea continuă a formelor și nu în ultimul rând din însușirea unei tehnici adecvate unui limbaj nou. Aceste calități însoțesc și muzica baletului său „Romeo și Julieta”, compus în 1935. În mod curios, finalul baletului era unul fericit, Prokofiev motivând această schimbare prin faptul că cei doi îndrăgostiți, murind, nu mai puteau dansa la final. Dictatorul Stalin, enervat de un atare final, a interzis baletul. Bineînțeles că Prokofiev a schimbat finalul, dar opinia lui Stalin era corectă. Deși în Anglia, Italia, Franța sau Germania au apărut pe parcursul anilor zeci de povestiri despre cei doi îndrăgostiți, în diferite variante, cu finaluri fericite sau nu, chiar atingând zonele parodiei, singura versiune care a rămas în istorie și în inimile oamenilor este aceea a lui Shakespeare. În Anglia, bunăoară există poemul lui A. Brooke – Istoria tragică a lui Romeo și Julieta, sau un transfer englez al tragediei ce aparține lui B. Garter sub numele de Two english lovers. În Franța, L. Mercier, în a sa Le tombe di Verona a decis, așa precum au făcut și alții, să încheie povestea în chip fericit pentru a fi pe gustul publicului. Lista celor care i-au făcut în toate felurile și întors pe toate fețele pe cei doi tineri este lungă. Versiunea lui Shakespeare este însă paradigmatică și orice referire la acest subiect se face prin capodopera sa.
Prokofiev a extras din balet trei suite pentru a fi cântate în concerte simfonice. Vineri, pe scena Capitol, vom asculta șase părți selectate din primele două suite. Iată titlurile părților: Montague și Capulets, Julieta copil, Măști, Romeo și Julieta înaintea despărțirii, Moartea lui Tybalt și Romeo la mormântul Julietei.
Concertul simfonic al Filarmonicii Banatul va fi dirijat de maestrul Cristian Mandeal.
Mircea Tătaru
|
