Ziua Timișoarei 2007

Ziua Timișoarei a devenit ziua orașului nostru prin HCL nr. 217/1999 și marchează momentul intrării trupelor românești în Timișoara, la 3 august 1919 și instaurarea administrației românești.

Iată ce declara Iosif Velceanu, cunoscut om de cultură, martor ocular al evenimentelor, referitor la ziua de 3 August 1919:

"Și iată că la 3 august 1919 sosi deci ziua mult așteptată și dorită! Peste noapte metropola îmbrăcase haine de sărbătoare. Ca o vrajă a unei nopți de vară, înfloriră pretutindeni steagurile tricolore. Dimineața, Metropola se deștepta transformată într-o podoaba neobișnuită de drapele românești, care fluturau vesel pe case și palate, pe turlele bisericilor și frontispiciile tramvaielor. Vitrinele prăvăliilor și geamurile cafenelelor erau toate împodobite cu portretele regelui Ferdinand I și al Reginei Maria, iar între ele era împodobit cu panglici tricolore portretul moștenitorului de tron, Carol. Lumea orășeană asalta balcoanele și ferestrele palatelor, iar mulțimea ocupase străzile, publicul românesc din Timișoara și din jur se aglomerase spre centru, grăbind să-și asigure loc în Piața Unirii, unde autoritățile așteptau sosirea armatei române. Armata regală română, armata glorioasă, în ochii plini de admirație ai lumii, venită ca să ieie în stăpânire moștenirea. Azi a intrat cu glorie în cetatea Timișorii.”

Mulțimea în haine de sărbătoare

Iată cum descrie dr. Nicolae Ilieșiu, în cartea sa „Timișoara Monografie Istorică” ce s-a întâmplat în acele zile în Timișoara:

“Sâmbătă în 2 Aug. 1919, ora 8 dimineața, intră în Timișoara 400 jandarmi români, iar la ora 5 p.m. 500 jandarmi, venind dinspre Lugoj. În Lugoj trupele române intraseră în ziua de 22 Iulie 1919.
Duminică în 3 Aug. 1919 trupele române, sub comanda colonelului Economu, intră în Timișoara, în uralele nesfârșite ale populației entuziasmate. Intrarea se face la ora 8,30 pe strada Recașului. La vama orașului, trupele sunt întâmpinate de o mulțime imensă, îmbrăcată în haine de sărbătoare, în frunte cu prefectul Dr. Aurel Cosma, care emoționat de măreția evenimentului istoric, binecuvântează pe cei care vin pentru a restabili o dreptate istorică.
Mulțimea însoțind pe crainicii unei ere nouă, ajunge în Piața Unirii, unde protopopul ortodox român Ion Oprea  salută pe eliberatori și-i asigură de nețărmurită dragoste frățească. Banatul e pe vecie unit cu România.

În numele orașului vorbește primarul I. Geml, în numele Județului subprefectul, în numele Sârbilor protopopul Novacovici, în numele Șvabilor colonelul Moller, iar în a Ungurilor avocatul Marton. Pentru a pecetlui măreția actului unirii Banatului, încă în această zi istorică, sosesc în Timișoara, venind dinspre Arad, I. Brătianu prim-ministru și Ștefan Cicio Pop ministru în Consiliu Dirigent”.

În ziua de 14 noiembrie 1918, trupele sârbe intră în Timișoara. „Intrarea s-a făcut de o patrulă de doi ofițeri și cinci călăreți, care au luat contact cu garda civilă din cartierul Principesa Elisabeta. Trupa care apoi sosește în număr mai mare e cantonată în cartierul Elisabeta, având ordinul să nu intre în cetate, decât după ce vor pleca trupele germane care erau în retragere. Sârbii din Timișoara și din satele învecinate salută armata sârbească din Timișoara Elisabetin, ducându-le flori și alimente. Intrarea trupelor sârbești în Timișoara Cetate se face în ziua de Duminică 15 noiembrie 1918. Primarul orașului Iosif-Geml predă orașul și roagă armata sârbească să fie cu grijă și toată atenția față de cetățeni. Dr. Aurel Cosma, în numele românilor, cere protegiuirea românilor din Banat. Colonelul sârb Nicolae Czolovici sigură populația de un tratament uman. Comandant al pieței Timișoara e numit colonelul Petru Savatici.” (dr. Nicolae Ilieșiu, „Timișoara, Monografie istorică”)

Sârbii, care profitaseră de rezoluția autorităților austro-ungare și ocupaseră în întregime zona Banatului, s-au retras ulterior, din ianuarie 1919 ei continuând să ocupe numai partea de sud-vest a Comitatului Torontal, inclusiv Timișoara, până la linia de unde începea dispunerea trupelor aliate. În zonele evacuate de trupele sârbești au intrat trupele franceze, aparținând Diviziei XI Coloniale, conduse de colonelul Lemoigne. Evacuarea trupelor franceze și intrarea trupelor române în Banat avea să se poată realiza mai târziu în vara lui 1919, după ce Consiliul Puterilor Aliate de la Paris a decis în acest sens.

Timișoara, în vara lui 1919

Discuții pregătitoare

În data de 1 mai 1919, a sosit la Timișoara o misiune a ziariștilor din țările Antantei, condusă de George Moroianu. Aceștia au avut discuții cu fruntașii naționali români și au fost informați despre nemulțumirile populației. Ei au fost primiți și de generalul Prudeanu, care s-a pronunțat în favoarea cauzei românești.

În același sens, s-a manifestat și generalul Berthelot, care, în data de 9 mai 1919, a trecut prin Timișoara. El a fost salutat de căpitanul Tocineanu, care l-a întâmpinat la gară.

Modalități de retragere

În data de 18 iulie 1919, a sosit la Timișoara o comisie a Consiliului Dirigent, pentru a discuta cu generalul francez De Tournadre și cu autoritățile militare sârbești modalitatea de retragere a armatei de ocupație sârbă și preluarea administrației de către români. În ziua următoare, 19 iulie, a venit la Timișoara o comisie tehnică trimisă de consiliul Suprem al Antantei, pentru a stabili noua linie de demarcație între România și regatul SCS. Comisia a fost prezidată de generalul De Tournadre, România a fost reprezentată de colonelul Virgil Economu, iar Serbia de colonelul Velcivics. Comisia a stabilit o linie provizorie, cea definitivă urmând să fie stabilită la Conferința Păcii, dincolo de care armata sârbă de ocupație trebuie să se retragă în intervalul 8 iulie - 3 august.

Retragerea

Pe 27 iulie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, iar în ziua următoare, generalul francez De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma în fruntea județului nou constituit Timiș-Torontal, primul prefect român, eveniment marcat azi prin placa de marmură instalată la intrarea actualului Cerc Militar din Timișoara.

Între timp, trupele franceze s-au retras treptat din toată zona Banatului care revenea României, acțiune ce a luat sfârșit la 31 iulie 1919. După retragerea trupelor de ocupație din Banatul de est, a intrat începând cu 22 iulie 1919 armata română, deci aproape după două luni de la preluarea administrației civile.

În Banat a venit să preia administrația militară Divizia a II-a Oltenia, comandată de generalul Iancu Jitianu. Deplasându-se cu trenul, divizia generalului Jitianu a fost întâmpinată cu entuziasm de populația și de oficialitățile românești din localitățile de pe traseu.

Între timp, la Timișoara, noul prefect român, dr. Aurel Cosma, a început pregătirile pentru în-tâm-pinarea armatei române.

Timișoara la 3 August 1919

În dimineața zilei de 2 august 1919 a sosit la Timișoara un detașament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiași zile, un detașament de 500 de jandarmi de la Lugoj.

A doua zi, 3 august 1919, unități ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, și-au făcut intrarea în Timișoara. Aspectul orașului era cu totul schimbat: flamura tricoloră împodobea casele orașului, poporul era îmbrăcat în haine de sărbătoare și se grăbea să-i salute pe dorobanții români

Primirea oficială

Sosirea armatei era anunțată pentru ora 8,30. Străzile erau deja inundate de o mulțime de zeci de mii de oameni, postați de-a lungul trotuarelor încă de la ora 8. Armata română a intrat în Timișoara pe fosta cale a Recașului, azi Calea Dorobanților, pe sub un splendid arc de triumf, apoi s-a deplasat până în piața care, de atunci, se numește Piața Unirii, unde s-a desfășurat solemnitatea oficială de primire. La primirea oficială făcută în Piața Unirii au luat cuvântul protopopul ortodox al Timișoarei, Ioan Oprea, apoi primarul orașului, Iosif Gemml, care a salutat armata română în numele tuturor locuitorilor orașului, indiferent de naționalitate, apoi fostul vicecomite din partea șvabilor, colonelul Karl von Moller; din partea populației maghiare – ziaristul Albert Marton, iar în numele sârbilor protopopul Novacovici. A răspuns din partea armatei române colonelul Virgil Economu, care a asigurat populația, indiferent de naționalitate, de bunele intenții ale ostașilor români. El s-a adresat asistenței în felul următor: [...] Aveți în față un batalion de infanterie din regimentul care a luptat în Dobrogea și în Moldova, pe Muscel […], un batalion organizat până acum de trei ori. Acest regiment a avut până acum 4.000 de morți. Afară de acest batalion mai aveți două baterii de artilerie, care s-a organizat din nou în Ardeal, din fiii Transilvaniei și ai României vechi. Această înfrățire de arme dovedește că, din nou, din eroii de ieri și de astăzi se vor naște eroii de mâine și trecutul e o garanță că unde a pus piciorul românul, nu va mai da înapoi viu, ci numai în coșciug și pe roata de tun. Cu aceeași dragoste vă salut cu care și dumneavoastră ne întâmpinați și să păstrăm dragostea noastră și către cel dintâi cap al țării, către regele Ferdinand!”.

Intrarea în Piața Unirii

La intrarea în Piața Unirii a avut loc defilarea Armatei, compusă din două batalioane de infanterie a Regimentului 2 Românești, două companii de mitraliere și baterii de artilerie. Trupele au fost trecute în revistă de colonelul de jandarmi Constantin Sterea. Trecând apoi înaintea tribunei, cu steagul zdrențuit al Regimentului, cu șase dorobanți, colonelul Economu s-a apropiat de tribună, stând călare, „cu figura simpatică”, ca să primească salutul autorităților. După rostirea cuvântărilor de către autoritățile prezente, Armata română, sub conducerea colonelului Virgil Economu, defilează încă o dată înaintea colonelului Constantin Sterea și a prefectului dr. Aurel Cosma.

În după amiaza aceleiași zile, în jurul orei 17,00, la Timișoara a sosit cu un tren special, care i-a adus pe I. C. Brătianu, liderul Partidului Național Liberal, care deținea funcția de premier, însoțit de Ștefan Cicio-Pop, reprezentant de frunte al Partidului Național Român, ministru în Consiliul Dirigent, Mihai Popovici, colonelul Tuhari și șeful său de cabinet, Alimănășteanu.

După trecerea în revistă a gărzii de onoare, înaltul oaspete a fost salutat de dr. Aurel Cosma, care i-a prezentat principalele personalități ale orașului. Șeful guvernului român a mulțumit pentru primirea făcută și s-a îndreptat spre Primăria orașului, unde a fost așteptat de primarul Gemml Jozsef și colaboratorii săi, asigurându-l pe oaspete că toți locuitorii, indiferent de naționalitate, vor fi întotdeauna loiali față de Statul Român.

Prolog

Deci, se instalase la Timișoara și în județul Timiș, atât administrația civilă, cât și cea militară românească. De altfel, la 12 august 1919, generalul francez De Tournadre a părăsit Timișoara, împreună cu puținele trupe franceze care mai erau aici, întreaga administrație militară a Banatului fiind preluată de armata română.

(Material primit prin amabilitatea Garnizoanei Militare Timișoara)

Fotografiile cu care au fost ilustrate materialele de istorie aparțin colecției doamnei Dorina Sintescu, nepoata dr. Aurel Cosma, primul prefect român, căreia îi mulțumim pentru amabilitatea de a ni le pune la dispoziție.