Arhitectura

Concepția peisagistică reprezintă stabilirea liniilor directoare în ceea ce privește stilul parcurilor și scuarurilor, modul de a trata cât mai unitar și valoros din punct de vedere ecologic și estetic vegetația din spațiile verzi.

Spațiile verzi, sunt componentă a vieții economice și sociale a unei localități, reflectând, prin existența lor, nivelul de trai, gradul de cultură și de civilizație a locuitorilor săi.  
Parcurile pe care le cunoaștem astăzi, au fost realizate succesiv în decurs de două secole:

- în 1858, guvernatorul Timișoarei, Cronin Cromberg, a dispus plantarea de arbori, realizând astfel primul parc al orașului, ce făcea legătura între centru și cartierul Fabric. Denumirea sa de-a lungul timpului a fost: Parcul Coronin, Stadt Parc, Regina Maria, Poporului. A fost conceput la început în stil peisajer, cu multe exemplare de tisă, tunse în forme geometrice. La ultima restructurare a sa s-au introdus pergole, terasa semicirculară, chioșcul din lemn etc., care dau o notă discretă de prelucrare, caracteristice stilului geometric. Lipsa arbuștilor și a florilor dau parcului o notă de sobrietate, tinzând astfel spre un parc forestier.
- în anul 1870, ia ființă Parcul Central, numit la acea vreme Parcul Scudier, denumit după primarul acelei vremi, generalul Scudier. Parcul a fost amenajat în stil peisajer. De la înființarea sa și până în zilele noastre a trecut prin mai multe etape de reamenajare. În prezent stilul acestui parc este mixt.
    - conform statisticilor vremii, la sfârșitul deceniului al II-lea al secolului XX, floricultorii bănățeni produceau aproape jumătate de milion de trandafiri, din aproximativ 2.000 de varietăți. Din necesitatea de a prezenta publicului această colecție, în 1928 se înființează Parcul Rozelor. Cu ajutorul grădinarilor particulari, al fondurilor Primăriei Municipiului Timișoara și al Amicilor Rozelor, în anul 1934 devine cel mai mare rozariu din sud-estul Europei, având plantate 1.400 soiuri de trandafiri.