Doar o părere...

În mod tradițional, Timișoara este un oraș caracterizat printr-un grad ridicat de civilizație și dezvoltare economică. Principalele puncte tari, în acest sens sunt următoarele:

  • tradiția universitară (prima universitate timișoreană a fost înființată la începutul secolului al XIX-lea);
  • tradiția industrială (după elibe-rarea de sub stăpânirea turcească, Ti-mișoara a devenit orașul în care burghezia vieneză a investit în mod prioritar);
  • tradiția citadină (Timișoara a fost practic reconstruită într-o concepție modernă de către monarhia austriacă după eliberarea sa la începutul secolului al XVIII-lea).

Aceste caracteristici s-au accentuat în perioada interbelică, în condițiile în care, la Timișoara a apărut o prestigioasă Universitate Tehnică, înființată în 1921, iar investițiile în industrie, servicii și învățământ au înregistrat creșteri semnificative.

Perioada comunistă

Din păcate, perioada anilor 50 a fost una nefavorabilă pentru dezvoltarea economică și socială a Timișoarei.

În primul rând, autoritățile co-muniste de la București au blocat investițiile în economia și în-vă-țământul timișorean, considerând că Timișoara este un oraș „reacționar”. Pe de altă parte, mulți dintre locuitorii germani și români ai orașului au fost trimiși în închisori sau deportați. De asemenea, copiilor proveniți din familii „burgheze” le-a fost blocat, în mod discreționar, accesul în licee și universități.

În aceste condiții, politica au-torităților de la București s-a modificat la începutul anilor 70, când în Timișoara au apărut noi capacități de producție în domeniul industrial, iar numărul locuitorilor a înregistrat o creștere semnificativă.

Din păcate, această nouă politică a autorităților de la București s-a dovedit inadecvată și ineficientă, deoarece ea a determinat la Timișoara, ca și în restul țării, o creștere economică și edilitară de tip extensiv și nu de tip calitativ.

Perioada actuală

În acest context, perioada de după 1989 a fost dificilă pentru timișoreni, o perioadă în ca-re erorile și eșecurile perioadei co-muniste au implicat costuri și eforturi impresionante.

În aceste condiții, tradiția indus-tria-lă și cea culturală ale orașului au fost factori determinanți ai nenumăratelor transformări de după 1989. Practic, într-un singur deceniu, capacitățile de producție existente la sfârșitul anului 1989 au fost înlocuite cu capacități noi sau modernizate. În timp ce în alte localități ale țării, vechile întreprinderi socialiste au agonizat sau încă agonizează, la Timișoara această disfuncție a fost demult înlăturată. Evident, un rol important în această reușită l-au avut și investitorii occidentali care au pus în valoare potențialul cultural și economic al Timișoarei.

În acest moment, așa numita tranziție spre capitalism este încheiată la Timișoara. O analiză comparativă a situației economice a Timișoarei în raport cu cea a României reflectă pregnant acest fapt. Astfel, deși populația Timișoarei reprezenta în 2004 doar 1,4% din populația României, numărul de salariați ai orașului reprezintă aproape 2,5% din numărul de salariați la nivel național.

În al doilea rând, ponderea salariaților în raport cu populația Timișoarei era în același an cu mult mai mare (37%) decât aceeași pondere la nivel național (21%).

În al treilea rând, ponderea po-pulației active a orașului era în 2004 de 45%, comparativ cu 38%, cât era valoarea la nivel național a aceluiași indicator.

În sfârșit, datorită dezvoltării economice a orașului, din ultimul deceniu, vârsta medie a populației active din Timișoara era cu el puțin 10 ani mai mică decât cea la nivel național (38 de ani, comparativ cu 49 de ani).

Conf. Univ. Dr. Nicolae ȚĂRANU