La răscruce de muzici și milenii

Pe Ilie Stepan l-am cunoscut în urmă cu mai bine de 10 ani. Am fost surprins atunci de simplitatea și naturalețea omului pe care îl idolatrizam după ani de zile de ascultat  Pro Musica și mai ales după piesa care a dus numele Timișoarei în întreaga lume. La fel ca și înainte, de atunci Ilie Stepan nu a încetat o clipă să surprindă. Și a surprins întotdeauna la modul plăcut, făcând ca numele Timișoarei să depășească bariere și granițe.

Trecut

Lângă Facultatea de Mecanică, la ultimul etaj fostei Cantine MV, este sediul Radio Vest. Intri înăuntru și undeva, imediat pe stânga, dai de studioul în care lucrează directorul artistic al acestui post : Ilie Stepan. Întotdeauna când îl vizitezi îl găsești cu căștile pe urechi, cu chitara, clapele și un maldăr de partituri în față: „Scuză-mă, te rog, 30 de secunde! Mai adaug doar două note și vin!” îți spune atunci când, prea absorbit de muncă, îți sesizează prezența. Te așezi și, în așteptare, privești în jur : fotografii, benzi de magnetofon, CD-uri mărturie a unei vieți închinate muzicii. Pe un perete vezi vezi și un afiș de la o aniversare a zilei de 10 Mai - cea pe care și Ilie Stepan o consideră a fi adevărata Zi a Independenței României, o zi legată de un glorios trecut monarhic și a cărei bucurie ne-a fost furată de aproape 60 de ani.

Ilie Stepan se ridică: „Gata, o mică pauză! Hai afară, la o țigară...” Și povestea începe.

S-a născut la 24 noiembrie 1953 la Caransebeș, însă nu avea încă opt ani împliniți când părinții lui s-au mutat la Timișoara. Și aici a rămas, fermecat de oraș și de… chitară. «Am văzut un film pe atunci, cred că aveam vreo zece ani – se numea Tinerii, și era cu Cliff Richards și The Shadows. Contactul vizual cu oamenii care cântau la chitară acea muzică modernă m-a impresionat teribil, așa că viitorul mi-a fost pecetluit». În 1964 a luat primele lecții de chitară cu profesorul Adrian Popescu – un om care a îndrumat primii pași în acest domeniu și lui Nicu Covaci, Ladislau Herdina, Dan Ionescu… „Până în 1989, la noi nu s-a studiat chitara în licee și facultăți. Am fost nevoit, de aceea, să iau lecții particulare de chitară clasică, și am făcut-o avându-l ca profesor pe Eduard Pamfil”.

Cu bagajul de cunoștințe acumulat și plin de pasiune, în 1966 Ilie Stepan și-a format prima formație – Marțienii, cu care cânta la școala generală din Lahovary. Mai târziu, la 15 ianuarie 1973, în sala festivă a Liceului Pedagogic, avea să aibă aibă loc un eveniment care a rămas înscris cu litere de aur în istoria rockului românesc – primul concert Pro Musica. La început cânta un folk progresiv, care ulterior (și mai ales după scurta pauză în care, între 1975 și 1977, Ilie Stepan a cântat la ProgresivTM) s-a transformat în rockul care caracterizează una dintre cele mai prodigioase cariere din mu­zica autoh­tonă.

Timișoara 1989

Zilele comu­nismului nu au fost prea fericite pentru muzicieni – mai ales pentru cei care au ales rockul ca mijloc de exprimare. În ciuda nu­me­roaselor premii ob­ținute cu Pro Musica, Ilie Ste­pan simțea că nu poate să aibă o libertate deplină în acest domeniu. Poate și acesta a fost unul dintre motivele pentru care, în 20 decembrie 1989, la ora 17.30, împreună cu colegul său, Lică Dolga, a urcat în balconul Operei. „Eram, cred, primul muzician care s-a dus să cânte acolo, la acea – spune-i cum vrei, hai să-i zicem Revoluție. Am făcut rost de o chitară și am cântat Deșteaptă-te române  și Hora Unirii. A fost cel mai emoționant show pe care l-am avut vreodată. Sentimentul pe care îl ai când cânți unul sau două versuri, după care cântecul este continuat de sute de mii de voci care nu știu ce se va întâmpla și care sunt conduse doar de speranță, nu poate fi explicat în cuvinte”.

Ilie Stepan nu are certificat de re­voluționar. Nu a vrut nici o recompensă și nici un beneficiu pentru ceea ce a făcut atunci. La fel cum nu dorește așa ceva nici pentru „Timișoara” - o piesă care a dus numele Timișoarei în întreaga lume, o piesă care a făcut mult mai multe pentru orașul nostru decât au făcut diverși cărora, de-a lungul timpului, li s-au dat tot felul de titluri și li s-au adus tot felul de elogii.

„Timișoara” a fost compusă până în 31 decembrie 1989. Prima dată a fost cântată în public în 20 ianuarie 1990, la primul concert rock de după revoluție, organizat la Sala Polivalentă din București, apoi a fost cântată și la Timișoara, a fost înregistrată și editată la două case de discuri din occident – Virgin Records (Anglia) și Freack Weber (Austria). „Nu știu dacă neapărat piesa a dus numele Timișoarei în lume. Numele a mers, pe bună dreptate, de unul singur. Numele a dus piesa - care este doar un modest tribut adus locui­torilor Timișoarei și mai ales celor care au plătit cu viața în acel decembrie - mai departe”.

Prezent

La un moment dat, Ilie Stepan a ales să cânte și altceva decât ceea ce cânta cu Pro Musica. Așa a apărut o muzică mai mult de studio, o îngemănare de genuri, stiluri, și tendințe, o «rupere a barierelor care generează stilurile muzicale. Acest proiect de fuziune a ieșit în lume în 1996, sub numele Stepan Project, cu prima parte din trilogia „Sensul vieții” - un album care de mulți este considerat a fi cel mai reprezentativ disc pentru rockul românesc. "Muzica simfonică a secolului XIX a devenit muzica rock a secolului XX”, spunea Ilie Stepan, iar cei care au ascultat „Sensul vieții” i-au dat dreptate. A urmat în 2001 discul dublu „Undeva în Europa”, iar luna noiembrie a acestui an va marca finalizarea celui de-al treilea album Stepan Project, cel care va închide trilogia  „Sensul vieții”. Este greu, însă, a pronostica o dată de naștere pentru acest album, și aceasta din cauză că proiectele sunt foarte multe, iar timpul fuge întot­deau­na mult mai repede decât ne-am putea dori sau chiar imagina.

Viitor 

Și dacă tot vor­bim de pro­iecte, trebuie să spunem  că Ilie Ste­pan are gata două albume care urmează doar să fie editate.

Primul se nu­mește „Lelu și Bebe”, și este făcut în amintirea lui Lelu Bihoi și a lui Bebe Costinaș. „Va fi un dublu disc, o selecție de soundtrackuri din muzica de teatru și film pe care am compus-o. Am avut de ales din coloanele sonore a peste 80 de spectacole și de filme și, după mai multe selecții succesive, am păstrat ce a rămas pentru aceste două discuri. Cât despre nume – și Lelu, și Bebe mi-au fost prieteni, și au fost două personaje care au reprezentat și reprezintă foarte mult pentru Timișoara prin personalitățile lor culturale și nu numai. O coincidență este că debutul meu în muzica de teatru a fost la un spectacol al Teatrului Thespis, format de Lelu Bihoi, iar prima coloană sonoră pentru un film mai profesionist a fost cea pe care am scris-o pentru Fragmentarium de vară al lui Bebe Costinaș”.

Al doilea album, „Sunete dintr-o expoziție”, reunește 13 piese care sunt, de fapt, transcrierea muzicală a 13 tablouri realizate de un alt prieten al lui Ilie Stepan, pictorul Viorel Toma. „Este o muzică am­bientală, o muzică de meditație, o muzică de stare. Acest album reprezintă, cred, o or­ga­nizare rar întâlnită la noi – și anume coloana sonoră a unei expoziții de pic­tură”.

Pe lângă acestea, de trei luni Ilie Stepan lucrează și la muzica pentru spectacolul „Cartea Junglei” al Teatrului pentru Copii și Tineret Merlin, în regia lui Horia Ionescu. „Este un spec­­tacol în care toate per­so­najele cântă, și fie­care dintre ele este caracterizat printr-un gen muzical, începând de la muzica pentru copii și făcând un periplu prin toată muzica modernă, de la swing la R n B, trecând prin country, folk și chiar hard rock. Acest spectacol va reprezenta pentru copii ocazia de a intra în contact cu practic tot ce înseamnă muzica modernă, în întregul ei”. Probabil că și această coloană sonoră se va concretiza într-un album, „Cartea junglei”…

 Proiectele sunt multe. Continuă și trilogia Stepan Project, nu s-a uitat nici de Pro Musica: “Doresc ziua în care, pe lângă colaborările pe care le avem acum, să ne reunim. Dar, să vedem când va veni timpul să ne urcăm din nou pe scenă”…

Ilie Stepan își stinge țigara și, după ce ne strângem mâinile, se duce înapoi în studio. Mai are de adăugat câteva note. Și timpul trece, pe un ritm decupat parcă din Sensul vieții – undeva, la răscruce de genuri, la răspântie de milenii….

Flavius BONCEA 

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 22.04.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 12533059