Îmblânzitorul de porumbei

E mare lucru ca atunci când ai o pensie ce sare numai cu puțin de un milion jumătate să mai poți să o „împarți” cu alte peste o mie de suflete.

Totuși, Brîncoveanu Budomir este puțin diferit de marea majoritate dintre noi: are zi de zi puterea și încăpățânarea de a veni la porumbei și de a le aduce de mâncare.

Singura sa mulțumire: dragostea pe care aceste minunate păsări i-o arată, zilnic, fără să ceară nimic în schimb…

Nu știu câți dintre noi am avut vreodată curiozitatea să ne întrebăm cine sunt cei care hrănesc porumbeii Timișoarei. Ceea ce vedem noi în jurul lor, sunt bunici și nepoți, perechi de îndrăgostiți și din când în când pe câte cineva cu câteva fărâmituri de pâine încercând mai mult să-i apropie decât să-i hrănească.

Și totuși, sunt oameni care își dedică timpul și banii pentru a se ocupa și de porumbei. Unul dintre ei este și Brîncoveanu Budomir. Pensionar, cu un venit mic, dar cu un suflet enorm. Cât să încapă în el toată afecțiunea a peste o mie de porumbei.

Atracția față de porumbei a apărut pur și simplu: într-o zi, în urmă cu trei ani, plimbându-se prin centru, un porumbel i s-a așezat pe cap. Mare și rar lucru, pentru cineva care era pentru „ei” un străin! Atunci, s-a hotărât că trebuie să facă ceva .

Și așa a început odiseea din fiecare zi: pe arșiță, ploaie sau zăpadă.

Zi de zi, merge în Piața Iosefin și cumpără, din banii lui, cel puțin 5 kilograme de grăunțe: grâu, porumb, floarea soarelui, și vine să-și hrănească porumbeii. Sunt patru locații, pe unde trece în fiecare zi: în Piața Maria, la statuie, în fața Catedralei, în Piața Operei și la Primăria Veche. Cel puțin două ore în fiecare zi. Completează, ușor emoționat: „dacă se întâmplă ceva în familie, nu pot să vin.” Dar revine negreșit a doua zi. În zilele reci de iarnă, mărește cantitatea de cereale până la 10 kilograme. Ar fi nevoie de mai mult, dar…

Poartă la el un album cu poze. Îl răsfoiesc și văd alături chipuri fericite: porumbei și domnul Brîncoveanu zâmbind.

Când a primit telefonul care îl anunța că primarul ar vrea să-l cunoască, a crezut că e vorba de o glumă. Dar nu, nu a fost așa… Emoționat își deapănă, pe scurt povestea vieții:

S-a pensionat în 1995. La scurt timp l-a părăsit și soția și de atunci nu s-a mai recăsătorit. Dar a găsit fericirea în dragostea pe ca­re i-o arată porumbeii: „Știți, cea mai mare bucurie a mea e să-i văd pe ei fericiți…” Nici o vorbă des­pre neajunsuri sau lipsuri, despre renunțări sau ambiții personale. Concluzionează sec: „dar, să nu ne amintim de clipele neplăcute.”

Ajung să cred că-l cunoaște pe fie­care porumbel în parte: îmi vor­bește despre porumbelul alb pe care l-a găsit legat de picioare și pe care l-a salvat (și care pare că e pre­feratul lui) sau despre cel cu cio­cul coroiat pe care nu l-a mai văzut în ultimul timp.

Dar îmi vorbește și despre oa­meni răi care nu înțeleg fragilitatea acestor păsări și le fac rău. Se emoționează de tot: parcă ar vrea să-i protejeze pe toți!

Timișoara nu înseamnă doar orașul florilor, Mica Vienă, model economic, ci este și orașul porumbeilor. Ne-am obișnuit atât de mult cu ei, încât nu ne-am pus niciodată întrebarea cum ar fi Timișoara fără porumbei?

Așa că, dacă vedeți un om hră­nind porumbeii…


Violeta MIHALACHE

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 27.11.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13409994