"Am așteptat de la colegii români să gândească nemțește"
Din iunie 2004, când a venit pentru prima data la Timișoara, timpul a zburat incredibil de repede. Întâi a venit Jochen și a rămas. Apoi, au venit pe rând, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă Stefan, Astrid, Gabi, Michael, Cristoph, Mathias, Gabriella,..., arhitecți și experți în reabilitarea clădirilor de patrimoniu, meșteri germani care i-au învățat pe ai noștri. Peste 30 de nemți. Jochen Gauly a fost însă permanent aici.
 
"Trenul reabilitării" a fost pus pe roate
R: După cinci ani jumate, pro­iectul de asistență al Guvernului Germaniei la Timișoara se încheie. Urmează o nouă fază?
Jochen Gauly: Oficial, proiectul nostru la Timișoara se va încheia pe 31 decembrie 2009, dar eu voi mai veni la Timișoara în ianuarie și în februarie 2010 pentru a pune la punct ultimele detalii. Biroul va funcționa în continuare (n.r. este vorba despre Centrul de Reabilitare Urbană Ti­mi­șoara din Piața Traian), fiind o structură a Primăriei Timișoara. Rolul nostru a fost de a pune pe roate acest proiect al reabilitării urbane și de a crea o structură care să funcționeze după plecarea noastră. Am vrut să punem „trenul reabilitării” pe roate și am reușit. Dorința mea este ca activitatea Centrului să se dezvolte pentru ca toți timișorenii să vadă cum Timișoara devine tot mai frumoasă. Vreau însă să spun că autoritățile centrale, Guvernul României, trebuie să înțeleagă că păstrarea patrimoniului istoric nu e doar de datoria cetățenilor și a Primăriei, ci în primul rând a lor. Până acum nu există la nivel național un program național prin care proprietarii clădirilor istorice să fie sprijiniți. Primăria și cetățenii au resurse limitate și mare lucru nu pot rezolva singuri. Trebuie să existe un program național, așa cum există în multe alte țări.
R: Ce înseamnă în cifre activitatea dumneavoastră la Timișoara?
J.G.: Unele lucruri nu pot fi conta­bilizate, pentru că pur și simplu nu putem să intrăm în mințile oa­me­nilor și să vedem ce impact are munca noastră. Însă, în 2004 când am venit la Timișoara am făcut un studiu care arăta că pe an, în presa locală apăreau circa 30 de articole despre problema reabilitării clădirilor de patrimoniu, oamenii nefiind interesați de subiect și nefiind pe agenda lor de priorități. Anul trecut, numărul articolelor a fost de 900 ceea ce arată o schimbare a interesului timișorenilor față de reabilitarea urbană, conștientizarea faptului că patrimoniul istoric trebuie păstrat.
R: Ați fost mulțumit de cola­borarea cu partea română?
J.G.: Da. Chiar dacă am trecut și prin momente de disperare și de neînțelegere, mi-am dat seama că de multe ori am așteptat de la colegii români să gândească nemțește, când eu ar fi trebuit să încep de mai demult să gândesc românește. Pot să spun acum: cooperarea a fost de la lună la lună tot mai bună, nu doar cu cei de la Primărie, ci și cu celelalte in­stituții din Timișoara.
Sunt optimist în ceea ce privește viitorul
R: Ce ați învățat de la colegii români?
J.G.: Am învățat foarte multe lucruri. La început eram uimit cât de bine vorbeau limbi străine și cât de bine comunică. Am învățat de la ei că atunci când încerci să rezolvi o problemă sunt mai multe modalități de a o face, chiar dacă mă gândeam că soluțiile propuse nu urmează întotdeauna structura administrativă, dar mi-am dat seama că eu gândesc nemțește. M-au învățat că nu are sens să fiu pesimist atunci când pot să fiu optimist. M-au impresionat cu entuziasmul lor, ori de câte ori veneam cu câte o idee nouă. M-a impresionat profesionalismul lor, unii dintre ei nu știau nimic despre reabilitare atunci când i-am angajat, iar acum pot spune că sunt „sufletul” biroului. Din păcate, unii nici nu își dau seama cât de performanți sunt și aveau un fel de neîncredere în ideile lor, așteptând mereu să vadă „ce zic nemții” despre ele. Sunt optimist în ceea ce privește viitorul Timișoarei și am să vă spun de ce: în anii în care am lucrat aici, din echipa pe care am format-o au emigrat doar 1-2 oameni, spre deosebire de proiectul similar de la Sibiu, de unde a emigrat aproape întreaga echipă spre Europa sau Canada. Asta îmi dă speranțe, poate și pentru că la Timișoara e altfel, e ca în Europa.
R: Ce urmează după Timișoara?
J.G.: Familia. Întâi familia. Lucrez în România de 10 ani, întâi la Sibiu și apoi la Timișoara. Simt că fetița mea nu mă cunoaște îndeajuns. Voi continua cooperarea internațională, voi mai veni la Timișoara, dar acum prioritară este familia și viața mea în Leipzig. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care ne-au ajutat încă de la început. Sunt fascinat cum am reușit să lucrăm împreună și ce am reușit să facem. (Râzând) Plec cu gândul că nu voi mai auzi niciodată expresia românească „Chestia asta nu era prevăzută”...
 
Bilanț
În cifre bilanțul arată astfel: 16 cursuri de pregătire în domeniul reabilitării unde au fost instruiți 150 de arhitecți și ingineri, 130 de meșteri, 20 de angajați ai primăriei și 15 polițiști comunitari; organizarea de campanii de informare și elaborarea și distribuirea de materiale in­formative diferite pentru locatari, spe­cialiști în construcții, arhitecți, ingi­neri, meșteșugari, instituții, cinci clădiri re­abilitate sau în curs de reabilitare (Piața Unirii nr. 9, nr. 10, George Coșbuc nr. 1, Timotei Cipariu nr. 1, vitrine istorice Ștefan cel Mare nr. 2), 400.000 euro pentru lucrări demonstrative, 1.700 de familii consultate, 180 de solicitări pentru asistență tehnică gratuită.
 
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 27.11.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13409780