Marele violonist și compozitor român George Enescu (1881-1955)
GEORGE ENESCU a concertat de 20 de ori pentru publicul timișorean: la 23-24 mai 1921, 6-7 decembrie 1922, 24-25 noiembrie 1923, 10, 11 și 13 februarie 1927, 15-16 noiembrie 1929, 25-27 noiembrie 1931, 13-15 decembrie 1936, 9 noiembrie 1937, 21 decembrie 1938 și 11 mai 1942.



Marele violonist și com­pozitor Geor­ge Enescu a iubit Timișoara și publicul timișorean. Așa se explică că între 1921-1942 George Enescu a vi­zitat Timișoara de zece ori și a dat, în timpul acestor vizite, 20 de con­certe pentru publicul timi­șo­rean. Ceea ce nu am știut și am con­vin­gerea că și foarte mulți timi­șoreni nu cunosc faptul că Geor­ge Enes­cu în 27 noiembrie 1931, după al trei­lea concert dat în Sala Tea­tru­lui Comunal, a fost săr­bă­torit de către reprezentanții mul­tor in­sti­tu­ții culturale, administrative și de către publicul timreani­șo­

Domnul George Enescu a fost sărbătorit la Timișoara cu oca­zia jubileului de 50 de ani, prin­tr-un banchet oferit de Primăria Mu­nicipiului Timișoara. La ban­chet a fost felicitat de primarul ora­șului Dr. Cornel Grofșoreanu și de multe alte personalități ale orașului și de reprezentanți ai asociațiilor corale și muzicale. În încheiere a ținut o cuvântare dom­nul Colonel Dragalina.
Redau în continuare „Săr­bă­torirea maestrului George Enes­cu” și cuvântarea domnului colonel Dragalina așa cum a fost descri­să în Monitorul Mu­nici­piului Timișoara, nr. 47-48 din 1 decembrie 1931, în stilul gra­ma­ti­cal folosit în România acelor tim­puri.

„Serbătorirea Maiestrului Enescu

Mulțumită concursului dat de comisia interimară a mu­ni­cipiului Timișoara în frunte cu d. Dr. C. Grofșoreanu, pre­șe­dintele acestei comisii și a în­lesnirilor oferite de primărie, publicul ti­mișorean a avut prilejul să guste arta de esență su­perioară și unică, oferită prin cele trei concerte date de către Ma­iestrul Enescu în zilele de 25, 26 și 27 Nov. Dându-și sea­ma, că arta pură e cel mai puternic in­strument de apropiere a su­fle­telor, comisia interimară a municipiului a ținut să participe, ală­turi de alte asociații artistice și cul­turale, la sărbătorirea maiestrului din prilejul iubileului de 50 de ani de viață a acestui virtuos unic al ar­cușului, sărbătorire ce a avut loc în seara de 27 Nov. în teatrul comunal, continuându-se apoi în ca­drul unui banchet oferit de municipiu în onoarea domnul George Enescu.
În fața unei săli arhipline, între acte, în cadrul unor cuvinte înălțătoare domnul Emil Grădinariu, șeful secției culturale, a tălmăcit maiestrului nu numai sentimentele co­misiei interimare, ci și im­pre­siunea pro­fun­dă, pe care a exer­citat-o prin con­certele sale asupra su­fle­tului acestui oraș geniul său unic, ofe­rind ma­iestrului, în numele co­mi­siei interimare, un prea frumos cea­­sor­nic de aur. În nu­mele Aso­ciației Co­ru­rilor și Fanfarelor din Ba­nat, maiestrul a fost salutat apoi de către dom­nul prof. Iosif Vel­cean, care i-a oferit o coroană din foi de lauri de ar­gint, iar în nu­mele Aso­ciației de be­lear­te i s-au adus cuvinte de oma­giu prin domnul Cornel Liuba. A mai fost salutat de către so­cie­tatea „Amicii Muzicei”, de către „San­gerbund” asociație a corurilor șvăbești din Banat, de către domnul Braun în numele asociației a cân­tăreților maghiari „Magyar Dolosok Szovetsege” și din partea studen­ți­mei bănățene de către un student. La banchet, primul care a ridicat pa­harul în sănătatea sărbătoritului a fost domnul primar dr. C. Grof­șo­reanu, care în cadrul unui discurs esențial a arătat, analizând deo­se­birea dintre soarte și destin, cum acum 20 de ani, la Lugoj, sub alt re­gim, a cunoscut pe acest re­pre­zentant al geniului muzical, cum glo­ria maiestrului s-a proiectat asupra sufletului celor implicați și cum acum 10 ani, tot în calitate de primar al Timișoarei a salutat pe acest ge­niu al neamului, iar acum tot în ca­li­tatea de președinte al comisiei in­te­rimare a Municipiului participă din nou la sărbătorirea aniversării celor 50 de ani de viață ai maiestrului. Dom­nul primar își termină cu­vân­tarea urând maiestrului, ca și iubileul de 60 de ani să-l serbeze în Timi­șoa­ra. Cuvântarea domnului colonel Dragalina:

Maestre,

Nu-mi permit să adaug, imagini și cuvinte, care, oricât de ale­se ar fi ele, nu vor pu­tea nicio­dată să se ridice, la strălucirea laurilor ce îm­po­do­besc frun­tea, care es­te gloria și mân­dria noas­tră ro­mâ­neas­
că.

Și dacă totuși iau cuvântul, o fac, numai pentru a desprinde, în cuvinte puține și simple, câteva imagini care, ca soldat le port, încă de mult, le port vii și vibrante, în amintirea și sufletul meu. Și cum n-ar fi vibrante, când ele au fost sădite aici de omul care știe să farmece?

Cei 15 ani, nu le-am putut șterge. Eram în vremuri grele, - în vremuri mari, - eram în plin războiu. Maiestrul, - lua parte la epopeie. În sufletul său uriaș vibra întreaga dramă, în care se împreuna: durerea, grandoarea și speranța neamului. În cutia vioarei sale, a vioarei noastre, se refăcea în note și simțiri, întregul sbucim al poporului nostru, se cuprindea parcă , întreaga istorie: nedreptatea trecutului, sbuciumul prezentului și triumful viitorului.
L-am văzut în mijlocul familiei regale, alături de Regele Ferdinand, în mijlocul ofițerilor și în mijlocul soldaților țării, în mijlocul tuturor celor ce sufereau. L-am văzut aducând cu puterea geniului său, alinare tuturor celor loviți pentru datorie, arcușul său vrăjit aducea curaj, aducea forță, înălțare și elan. L-am văzut risipind generos geniul și sufletul său, și nu sădea numai atomi, - l-am văzut împărțind ultimul franc adunat cu muncă nesfârșită, Enescu a simțit mai mult ca oricine durerea și gloria războiului. Enescu a făcut războiul alături de cei ce au știut să sufere și să se sacrifice.
Arcușul este frontul meu, spunea marele luptător, care neobosit mergea la noui lupte. Enescu a fost un soldat. Și apoi ne-am despărțit. După mulți ani, l-am văzut la Paris. L-am văzut în orașul luminei, l-am văzut cu vioara sa, cu vi­oara noas­tră, fer­me­când sala, ferm­e­când în­trea­ga cul­tu­ră și simțire fran­ceză de la coasta de argint la ma­rea de Smarald. L-am văzut du­când în delir o sală, un popor, fermecând apusul întreg. Și cum ași putea mai bine descrie mândria și emoția mea când, stând într-un fotoliu ne­cunoscut și sin­gur, - voiam să spun tuturor, să știe toți, că Enescu este român. Dar gloria lui europeană nu putea cu­noaște hotarele Oceanului Pacific. Era reclamat de Lumea Nouă, tre­buia să meargă să vorbească tuturor celor de peste ocean de numele de ro­mân, să vorbească de gloria ge­niului românesc, de la San Francisco la New York. Și acum un an, l-am văzut la Budapesta. Mi-am spus: aici va fi greu, trăim doar într-o le­gislație și știam ce delicată e problema, căci nouri compacți plu­teau deasupra celor două țări vecine.
Și-am văzut o sală rece, - poa­te nu prea plină, - dar arcușul în­cepe să se miște lent și apoi mai agi­tat. Simțeam cum vorbește, răs­colind sentimente tot mai adânci, simțeam cum atmosfera se încăl­zeș­te, cum nourii se duc, simțeam cum vraja se coboară profund în suflete, le mișcă, le scormonește, le cutremură și le sgudue, cum en­tu­ziasmul crește și cum ropotul de aplauze a unei săli în picioare aco­perea de triumf bucată de bucată. Concertul dat de Enescu făcuse în­tr-o seară, ceea ce nu făcuse diplo­mația în ani de zile… și nu găsesc alte cuvinte decât pe ale ce­lor ce erau în sală: „simțeam că manifestația trece deasupra ca­pu­lui meu, - ea mergea de la popor la popor”. Enescu nu poate să fie nu­mai un muzicant de geniu. Cu pu­terea artei lui el a știut oricând și în orișice împrejurări, de pace și război, să se coboare în ființa ome­nească până în cele mai profunde ale ei colțuri, la începuturile bio­logice ale făpturei omenești, a le cuceri. Prin magia muzicei sale a știut să recon­stru­iască încă odată regnul biologic, să-i scuture întregul edificiu, să adâncească temeliile sale până la culmile gândirei și sensibilității omenești, cuprinzând toate sentimentele, oricât de vaste, în mica cutie fermecată. Enescu a știut să dea cea mai perfectă ex­presie și celor mai complete și mai profunde circumstanțe. Enescu este un creator, este un gânditor, este un animator fără seamăn este un luptător aprig. Enescu este un soldat și un patriot desăvârșit, Enescu este geniul românesc purtat în triumf în lumea mare. Eu ca soldat nu i-ași putea aduce alt omagiu alături de D-Voastră și prin glasul tu­na­rilor malurilor timișorene, decât să-și urmeze drumul, nu pentru el, dar pentru gloria românească, urân­du-i încă mulți ani cu prilejul ani­versării sale de 50 de ani”.

Octavian LEȘCU
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 15.05.2020
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13772694