Istoria Timișoarei în cifre

Evenimente și oameni care au schimbat fața și destinul Timișoarei. Momente de cotitură în istoria orașului nostru. Acestea sunt lucrurile pe care vi le prezentăm mai jos: istoria Timișoarei în date.

Urcat pe tron în anul 1307, Carol Robert de Anjou nu se simte în siguranță în capitala sa Buda, unde îl amenințau puternicii săi dușmani din nobilimea maghiară. Dă ordin să se construiască la Timișoara clădirile necesare spre a instala curtea și dregătoriile. În opt ani, meșteri italieni ridică un palat regal strălucitor, se perfecționează fortificațiile, se aduc soldați, se instalează negustori. Din localitatea sărăcăcioasă, fără importanță, Timișoara devine de azi pe mâine un adevărat oraș, o capitală. Regele Carol Robert își mută reședința la Timișoara în anul 1316.

După mai multe lupte cu turcii, Timișoara cade în mâinile turcilor, în ziua de 26 iulie 1552, comandantul Losoncius a predat cetatea cu condiția ca trupele să poată părăsi cetatea nestingherite, dar turcii nu s-au ținut de cuvânt și au ucis pe toți care ieșeau din cetate. Astfel, asupra Timișoarei și Banatului s-a lăsat întunericul unei dominații otomane de 164 de ani.

Turcii și-au dat seama de importanța strategică a Cetății Timișoarei și de aceea îi repară zidurile și-i aduc mai multe îmbunătățiri. Castelul cetății, adică fostul palat a lui Huniade servește drept locuință pentru pașă. Turnul de apă e sistat, iar insula ia numirea de Palanca Mică și se populează din nou. Palanca Mare, care se întindea spre răsăritul orașului, acum se extinde spre nord și apus. Pe lângă mlaștinile care serveau de fortificații naturale și care înconjurau Timișoara, turcii ridică întărituri, palisandre de stejar și sapă șanțuri adânci în jurul Timișoarei.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara este socotit drept unul dintre cele mai frumoase și curate orașe ale Europei. În anul 1781, Timișoara e declarat oraș liber regesc prin diploma lui Iosif al II-lea, din 21 De­cem­brie 1781. Această diplomă e reînnoită de către împăratul Leopold al II-lea, iar în anul 1790, înscrisă în legile țării.

Intrarea în cetatea Timi­șoarei a lui Eugeniu de Savoya ca învingător s-a făcut în 18 octombrie 1716, pe poarta numită „Poarta Prințului Eugen”. Astfel, Timișoara și Banatul, după 164 de ani de dominație turcească ajung iar în stăpânirea creștinilor.  Prințul Eugeniu de Savoya recomandă, iar împăratul numește drept guvernator al Banatului Timișean pe generalul de cavalerie Mercy Claudius Florimund, care s-a dovedit un organizator și un gospodar excepțional.

Pentru orașul Timișoara, în special, contele Mercy a făcut atât de mult încât trebuie să-l considerăm ca adevăratul întemeietor al orașului mo­dern. Ambiția lui a fost să facă din Timișoara cel mai frumos oraș din imperiu. În cei 12 ani cât a comandat regiunea, contele Mercy a în­ceput secătuirea mocirlelor, canalizând Begheiului, a încu­rajat agricultura și a pus bazele unei industrii înfloritoare într-un cartier nou creat (Fabrică). A început construirea cetății moderne și a unei serii de edi­ficii publice existente și astăzi.

Contele Mercy în anul 1728 canalizează apa Beghe­iului, fapt care dă Timișoarei un nou imbold de dezvoltare. În 1774 se face încercarea de alimentare cu apă potabilă a Timișoarei, aducându-se în cetate apă din cartierul Fabrică, pe o țeavă groasă. Acest apeduct e o realizare pentru acea perioadă. În 1771 se deschide prima tipografie în Timișoara, e tipografia Matei Heimerl.

În jurul cetății, radial s-au dezvoltat noi cartiere, cel mai vechi este „Maierele Române”, înființat în anul 1718 (actualul cartier Elisabetin). În anul 1720 se înființează cartierul „Fabrică”, iar în anul 1744 ia ființă cartierul „Iosefin”. Orașul Timișoara se dezvoltă, cetatea și zidurile de apărare devin inutile și începe de­molarea zidurilor și porțile cetății, începând cu anul 1892 și până în 1910 cartierele unindu-se cu Cetatea.

Dilich - Cea mai veche gravură oarecum corectă despre Timișoara. Este opera lui Wilhelm Dilich și se găsește în cartea acestuia intitulată Ungarische Chronica…. Cartea a apărut pentru întâia oară în anul 1600, la Cassel. Această imagine a Timișoarei a fost preluată mai târziu de foarte mulți gravori. („Timișoara veche - imagini de epocă” de Árpád Jancsó și Loránd Balla)

Cazarma Transilvania - În anul 1719 Contele Mercy începe con­strucția cazărmii Transilvania care avea o lungime de 483 metri fiind clă­direa cea mai lungă din Europa epocii res­pective. Poarta principală avea un turn de strajă, înalt, frumos și falnic, care se folosea ca observator.

Prinz Eugen Plaz (actuala Piața Libertății) – Numele de Piața libertății a primit-o când primarul-poet Johann Nepomuk Preyer, în 1848, a comunicat din balconul primăriei, adeziunea cetățenilor la revoluție. Cândva a purtat și numele de Piața Parăzilor.   

Dr. Carol Küttel a fost primar al Timișoarei între 1859-1861 și 1867-1872 con­tribuind substanțial la dez­voltarea orașului. În timpul său, funcția militară a cetății Timișoara a fost treptat re­dusă. A facilitat construcția drumului public în interiorul cetății și dezvoltarea zonei adiacente cetății. Străzile au fost pavate, clădirile spitalului și primăriei au fost extinse, a fost înființată brigada de pompieri voluntari și a fost restaurată zona rezidențială. În 1867, un plan al liniilor tramvaiului tras de cai a fost creat după ideile sale. A sprijinit formarea unui liceu modern (astăzi Liceul Lenau) și a unui parc al orașului. A ajutat la construcția „Teatrului, Redutei și Hotelului” cheltuind o parte însemnată a averii personale. Pe perioada construcției, Împă­ratul Franz Josef I a vizitat Timi­șoara.

În partea a doua a sec. XIX o avalanșă de noutăți tehnice revoluționează viața urbană a Timișoarei:

  • 1853 - telegrafia;
  • 1857 - iluminatul public cu gaz, în premieră;
  • 1857 - se leagă orașul la re­țeaua feroviară europeană;
  • 1867 - ia ființă Societatea de tramvaie cu cai, care ușurează transportul între cartiere;
  • 1881 - se instalează moderna rețea telefonică;
  • 1884 - Timișoara este pri­mul oraș din Europa cu străzile iluminate electric;
  • 1895 - începe asfaltarea stră­­­zilor;
  • 1899 - se pune în funcțiune tramvaiul electric;
  • Între 1912–1914 se mo­der­nizează rețeaua de apă și canal;

Josef Klapka a fost primarul Timișoarei între anii 1819 – 1833. Mandatul său avea să dureze nu mai puțin de 14 ani. În perioada 1825 – 1832, a reprezentat Timișoara în parlamentul de la Budapesta. De profesie tipograf și editor, de numele său se leagă o premieră culturală: în anul 1815 a înființat prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Austro-Ungar. Aceasta avea o sală de lectură și aproape patru mii de volume.

Carol Telbisz este cel mai longeviv primar al Timișoarei. Timp de 29 de ani, în perioa­da 1885 - 1914, el a condus ora­șul de la statutul de cetate fortificată, cu funcții pre­ponderent militare, la așezarea modernă, dezvoltată în toate domeniile care avea să devină.

În timpul administrației lui Carol Telbisz, a fost mo­der­nizată canalizarea și ali­men­tarea cu apă a orașului, ilu­­minatul stradal și a fost in­trodus tramvaiul electric. Au fost ridicate instituții de învățământ și de cultură, au fost deschise bibliotecile populare și au fost înființate multe dintre fabricile emblematice ale Timișoarei.

Ales primar al Timișoarei în anul 1919, inginerul Stan Vidrighin este una dintre personalitățile care a schimbat decisiv orașul, prin modernizarea rețelei de canalizare și alimentare cu apă. El a rămas în istorie ca primul primar al Timișoarei după alipirea Banatului la România, în 3 August 1919. Lucrările de construcții pentru canalizare au început în 1909, concomitent la cele două canale colectoare de pe malul stâng și drept al râului Bega. Lucrările pentru stația de epurare, mai dificile ca realizare, au început în luna aprilie a anului 1911. În 26 octombrie 1912, în Timișoara a început să funcționeze sistemul de canalizare și stația de epurare a orașului, unul din primele din țară. Stan Vidrighin a deschis o cale viitorului văzut de el: un oraș în dezvoltare, un oraș modern, european.

„Dacă privim la ceea ce am realizat și la acele planuri care ne așteaptă, atunci putem spune că am terminat doar începutul și am asigurat doar bazele necesare dezvoltării în continuare. Generația următoare are datoria de a transforma Timișoara într-un oraș mare, frumos și modern” primar Carol Telbisz (1885-1914).

Duminică, 3 august 1919 – Intrarea armatei române în Timișoara. Mulțimea – populația din oraș și din satele învecinate – însoțește armata română pe traseul ei triumfal de la bariera de pe șoseaua Recașului din Fabric până în Cetate, în Piața Domului, unde s-a făcut primirea oficială și festivă

Duminică, 3 August 1919 – Intrarea armatei române în Timișoara. În fruntea coloanei militare călărește colonelul Virgil Economu. În fața lui, în trăsură, organizatorii primirii oficiale. Pe marginea străzii merg ostașii din Garda Națională locală care au menținut ordinea.

Dr. Aurel Cosma, cel dintâi prefect român al Timișoarei și al județului Timiș și Torontal salută sosirea unităților militare române în Gara Mare, la câteva zile după intrarea armatei române în Timișoara.

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 27.11.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13409941