Timișoara în anii Marii Conflagrații Mondiale
Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populație în perioada interbelică vor fi simțitor afectate în timpul celei de a doua Mari Conflagrații Mondiale. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul românilor timișorenilor adâncă mâhnire și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării. La 3 septembrie 1940, o mare demonstrație populară organizată în centrul orașului, întrunește peste 10.000 de oameni care protestează împotriva Diktatului de la Viena.1 La 11 aprilie 1943 Sala Teatrului din Timișoara a fost neîncăpătoare pentru cei veniți să audieze o conferință a lui Sever Bocu, de fapt un act de protest împotriva cedării Ardealului de Nord.2
Intrarea României în Războiul Mondial (iunie 1941) aduce asupra populației orașului o serie de neajunsuri. Mii de bărbați au fost mobilizați și trimiși pe front; sute de familii sunt îndoliate; o serie de întreprinderi sunt obligate să-și orienteze producția spre cerințele războiului; numeroase fabrici întâmpină mari dificultăți în obținerea materiei prime. Deși Timișoara nu s-a confruntat cu lipsuri majore cu produsele de consum, iar populația a fost aprovizionată ritmic cu produse alimentare, cerințele războiului au obligat Primăria să adopte măsuri de raționalizare a consumului.  Din anul 1942 s-au introdus rațiile pe cartelă pentru pâine, zahăr, ulei, făină, untură, săpun. Pâinea se distribuia cinci zile pe săptămână, iar în două zile (luni și marți) se prevedea consum de mălai și mămăligă. Rația era fixată la 300 de grame/zi/persoană, iar pentru muncitori la 600 de grame. Din 18 mai 1943 s-a raționalizat și carnea. În general, populația a primit toate produsele strict necesare, dar în cantități mai mici. Doar la încălțăminte, petrol și țesături a fost deficitară. În plus, prețurile au fost ținute sub control, datorită unor măsuri drastice adoptate de Primărie pentru combaterea speculei.3 Dacă sub raportul aprovizionării, populația a fost protejată, alte cauze au provocat tensiuni și neliniști. Postul de jandarm din Fratelia raportat la 15 februarie 1943 că locuitorii „comentează aprig și aduc grave acuzări modului cum s-au făcut mobilizările…” în actualul război au luat parte numai cei pătură săracă. Bogații sunt toți acasă, scutiți sau scoși cu bani.”4 Intelectualii români își exprimau nemulțumirea pentru continuarea războiului alături de Germania hitleristă.  
Din iunie 1944 aripa distrugătoare a războiului se întinde și asupra Timișoarei. În noaptea de 16/17 iunie are loc primul bombardament efectuat de Aliați asupra orașului. După 95 de ani ororile războiului se abat din nou, asupra orașului. Au fost aruncate atunci doar bombe incendiare. Locuitorii, instruiți din timp, s-au refugiat în adăposturi, suferind pierderi minime. În zilele următoare, bombardamentele se repetă cu intensitate sporită; se aruncă bombe incendiare și explozive, fiind provocate pierderi materiale și umane. În 20 iunie sunt distruse 24 de edificii; în 23 iunie – 37; în 24 iunie – 39 etc. Bombardamentul din 3 iulie a fost cel mai violent și devastator. În valuri succesive, bombardierele aruncă sute de bombe asupra orașului. Centrul municipiului, Gara de Nord, Mehala, Josefin sunt puternic lovite, provocând sute de morți și răniți și mari distrugeri. După 3 iulie atacurile continuă dar de mică intensitate. În noapte de 30/31 octombrie 1944, Timișoara este lovită de aviația germană, fiind distruse 188 de imobile particulare și uciși 10 de oameni.5 Sute de imobile au fost distruse și peste 4.000 de locuitori au fost sinistrați în urma bombardamentelor din vara și toamna anului 1944.
După lovitură de stat din 23 august 1944, Timișoara trece prin alte momente dificile. Ca nod feroviar și rutier, cu potențial industrial însemnat, orașul avea valoare strategică pentru forțele militare hitleriste. În 26 august 9144, personalul Comandamentului german din Timișoara luat prin surprindere de ostașii români, s-a predat fără să opună rezistență.6 Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unitățile hitleristă și cele maghiare declanșează acțiuni ofensive repetate pentru a se apropia și ocupa Timișoara, apărată cu eroism de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică și oameni, se apropie de periferiile orașului. În 16 septembrie, tancurile germane intră în Chișoda, Giroc, Ronaț, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se strânge în jurul Timișoarei. O parte din populație se refugiază spre Lugoj. Apărătorii români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul suprem a 352 de ostași și ofițeri români. Timișoara nu a putut fi cucerită. Luptele au continuat și în zilele următoare, dar bătălia pentru Timișoara a fost câștigată definitiv de Armata Română. Cu septembrie 1944, cursul istoriei Timișoarei va lua un alt drum timp de patru decenii și jumătate.
 
 
Note

1.    Tr. Bunescu, Lupta poporului român împotriva Diktatului de la Viena, București, 1971;
2.    I. Munteanu, Sever Bocu, Editura Mirton, Timișoara, 1999;
3.    I. Munteanu, R. Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2002;
4.    Arhivă Istorică Națională – Timiș, fond Legiunea de jandarmi Timișoara, dosar 130/1943, f. 77;
5.    Idem, fond Primăria Municipiului Timișoara, dosar 19/1944, f. 1-107
6.    A. D. Stoica, C-tin Gomboș, Jertfă pentru Þară, Editura Helicon, Timișoara, 1997.

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 15.05.2020
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13772679