Centrala hidroelectrică a Timișoarei împlinește 100 de ani
O perlă a arheologiei industriale, hidrocentrala numită de către localnici "turbine" împlinește în 3 mai 2010 un secol de existență.
Orașul de pe Bega se poate mândri și cu multe monumente industriale, mărturii ale avântului economic de la cumpăna secolelor XIX-XX. Aceste vestigii industriale sunt tot atât de importante ca și cetățile, palatele, castelele, bisericile, mănăstirile, deoarece și ele sunt rodul muncii, sacrificiilor și năzuințelor comunităților respective. O perlă a arheologiei industriale este hidrocentrala de la Timișoara, numită de către localnici “turbine”. Ea împlinește în data de 3 mai 2010 o sută de ani. Vom prezenta în cele ce urmează o scurtă istorie a acestei realizări deosebite a orașului nostru.
Morile de apă
Bega a fost "canalizată" începând cu anul 1728, dar doar la începutul secolului XX a fost transformată într-un canal navigabil modern, de 120 km lungime, înzestrat cu șase noduri hidrotehnice (baraj, ecluză). Pe teritoriul orașului Timișoara, Bega a fost amenajată pentru navigația modernă până în apropierea centralei electrice de lângă Parcul Poporului. În cartierul Fabric însă, apele râului se scurgeau pe mai multe canale și brațe. Stăvilarele aveau menirea să asigure căderea ne­­­cesară pentru acționarea roților mo­rilor de apă. Opt mori se aflau în proprietatea orașului, iar arendarea lor a adus un venit considerabil bugetului orășenesc. La sfârșitul sec. XIX. însă, randamentul acestor mori era mult mai scăzut față de cel al noilor mori cu aburi. Administrația orașului a hotărât să folosească energia apei cu mai mult folos, prin construirea unei hidrocentrale. Totodată s-a avut în vedere asanarea cartierului Fabric, coborârea nivelului apelor freatice, des­ființarea canalelor ce transformau acest cartier într-o adevărată Veneție a Timișorii, amenajarea unei albii noi pe care să poată urca cele mai mari șlepuri standardizate pentru râurile interioare. La solicitarea consiliului orășenesc, so­cietatea de morărit “Prima moară artificială” a comandat un studiu cu privire la exploatarea mai judicioasă a apelor Begăi. Un alt posibil beneficiar al unei centrale hidroelectrice a fost S. A. Tramvaie comunale din Timișoara, un mare consumator de energie electrică. Și aceasta a comandat un studiu de fezabilitate.
Pionierat în domeniu
Luând în considerare concluziile celor două studii, inginerul șef al orașului Timișoara, Emil SZILÁRD, a întocmit un proiect de anvergură privind sistematizarea - importantă atât din punct de vedere arhitectural, cât și din punctul de vedere al sănătății publice - prin desființarea vechilor cursuri de apă din Fabric și construirea unei centrale hidroelectrice. În capitolul cost-beneficiu, inginerul șef al orașului a demonstrat că, prin construcția con­­comitentă a unei hidrocentrale, această investiție majoră se va amortiza foarte repede. Construirea unei uzi­ne hidroelectrice, prin care să fie “ex­ploatată mult mai eficient energia apei Begheiului”, a fost hotărâtă în anul 1902 de către Consiliul orășenesc (Hot. Nr. 21.039 a adunării generale nr. 367 din 1902). Timișoara a fost un pionier și în acest domeniu, deoarece construcția hidrocentralelor era abia la începuturi în toată Europa. Primele hidrocentrale au fost înființate în ultimele decenii ale secolului XIX. În perioada 1893-1911, în Ungaria de atunci au fost construite 39 de hidrocentrale de interes public. Cele mai mari erau cele de la: Ikervár (lângă Szombathely), Cluj, Reșița, Sibiu, Garamszentbenedek/Hronský Beòadik (azi în Slovacia, lângă Besztercebánya/Banská Bystrica), Târgu Mureș și Timișoara. Puterea ultimelor două hidrocentrale depășea 1000 CP. Pe teritoriul actual al României, hidrocentrala de la Timișoara este prima centrală hidroelectrică de tip centrală-baraj.
O nouă albie navigabilă
Hidrocentrala, "concepută după cele mai moderne cunoștințe", a fost pro­iectată la marginea estică a orașului, zona în care Bega, venind dinspre comuna Ghiroda, ajunge pe teritoriul Timișoarei. În aval de hidrocentrală, inginerul șef SZILÁRD a prevăzut amenajarea unei noi albii cu o lungime de 2400 metri și o secțiune transversală suficientă pentru evacuarea apelor mari. După terminarea lucrărilor, nivelul canalului Bega în cartierul Fabric a scăzut cu 4,40 metri. Noua albie a fost proiectată cu caracteristici care să asigure și navigația pe acest sector. Peste noua albie au fost proiectate trei poduri noi, din beton armat. Cel de pe Aleea Parcului a devenit celebru, deoarece a fost cel mai mare pod pe grinzi de beton armat (sistem Gerber) din lume în perioada respectivă.
dr. ing. Árpád JANCSÓ
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 15.05.2020
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13772677