Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Română Timișoara
Scurt istoric

Până după anul 1730 pe ampla­samentul catedralei se aflau mlaștinile Begăi, pe atunci în afara orașului. La mijlocul sec. al XVIII-lea s-a con­struit aici glacis-ul noii cetăți1. După "defortificare" (renunțarea la caracterul de fortăreață militară al cetății în 1892) planurile urbanistice propuneau aici un amplu palat, care ar fi închis complet frontul pieței, fără legături vizuale cu parcurile din jurul Begăi.


 
Parohia ortodoxă română din cartierul Cetate (creată în 1926) a decis construirea aici a unei biserici mo­numentale (1931). După trei con­cursuri (1933 - 34) s-a acceptat proiectul prof. arh. Ion Traianescu din București (la ședințele din 18 - 20.11.1934). Traianescu a propus o biserică în stilul bisericilor medievale mol­dovenești (autorizarea de construire eliberată la 22.06.1936). Antreprenor a fost ing. Tiberiu Eremia din București. La terminarea lucrărilor catedrala a fost sfințită în prezența ctitorului ei, regele Mihai (6.10.1946).


 
În 1936 Gr. Ionescu afirma despre stilul moldovenesc: Elementele stilistice sunt gotice, dar ele, "combinate ... cu alte elemente diferite prin natura, ca și prin proveniența lor, pe un plan mai degrabă bizantin, formează un tot care nu poate fi numit gotic si cu atât mai puțin bizantin. Este o arhitectură nouă, o artă moldovenească".


 
În Piața Victoriei ideea de a deschide vizual ansamblul către parcuri a fost evident superioară conceptelor care pre­vedeau închiderea completă a frontului pieței. S-a realizat o fericită opoziție între laturile pieței, pe care sunt amplasate cele două dominante: teatrul și edificiul de cult. Silueta zveltă, "verticalitatea" catedralei, cu fațade tratate policrom - căci fiind îndreptată spre nord este deseori umbrită - se suprapune pe fondul în continuă mișcare constituit de parcul din lungul Begăi, căruia i se opune stabilitatea minerală a zonei din jurul teatrului. În expresia fațadei teatrului rolul major nu îl deține culoarea ci, fiind îndreptată spre sud, jocul umbrei și al luminii. Această compunere scenografică a fron­turilor pieței reprezintă, probabil, una dintre cele mai reușite realizări ale urbanismului interbelic din România și, poate, din întreaga Europă. Elansarea verticală, dinamica acoperișurilor ca­tedralei concertează în mod fericit cu mo­numentalitatea acoperișurilor de la celelalte clădiri ale pieței.




Opinii despre edificiu
Ca orice monument fundamental, catedrala a suscitat numeroase opinii pro si contra.
C. Mile (1936), C. Vodă (1969) și H.-H. Rieser (1992) credeau că edi­ficiul nu se potrivește cu arhitectura Timișoarei. Rieser, deși nu are nici un fel studii de arhitectură, și-a permis impertinența să emită verdicte despre această operă arhitecturală: clădirea ar fi "un ghimpe înfipt în carnea bănățenilor" (1992).
M. Opriș consideră că arhitectura moldovenească ("sinteza moldavă" cum o numea Gh. Curinschi în 1981)2 îmbinând elemente gotice, occidentale, cu rezolvări spațiale bizantine constituie o punte între arta occidentală și cea oriental-europeană. De aceea, silueta verticală a catedralei este cu mult mai potrivită pentru un oraș, care a fost întotdeauna o poartă între occident și orient, decât siluetele nereușite ale clă­dirilor, construite cu puțină vreme înainte de catedrală în actualele piețe Avram Iancu și Alexandru Mocioni. Spațiul interior al catedralei, marcat de o subtilă gradare a luminii naturale, prezintă o monumentalitate neobișnuită pentru un edificiu de cult ortodox.
Mihai Botescu menționează con­tribuția importantă a sculptorului ti­­mișorean Ștefan Gajo ce a realizat monumentalul iconostas, mobilierul executat de Traian Novac și pictura in­terioară "majoritatea în frescă" realizată de Atanasie Demian.


Mihai Botescu
Mihai Opriș
 
1Glacis (franceză/germană Glacis, italiană spalto) a fost o lucrare de fortificare din pământ cu pantă lină spre inamic, pentru a "acoperi" fortificațiile de focul artileriei inamice. Afirmația că glacis ar fi fost "ceva ca o câmpie", este una dintre numeroasele aberații din folclorul urban. Câmpia din jurul cetății, pe care nu era voie să se construiască, se numea esplanada (germană Esplanade, engl. fortress field). 
2Atât academicianul prof. emerit dr. docent arh. Grigore Ionescu, pe care l-am citat anterior, cât și prof. dr. arh. Gheorghe Curinschi Vorona au fost timp de decenii șefi ai Catedrei de Istoria Arhitecturii din Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" București, unde a predat și prof. arh. Traianescu, autorul catedralei.
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 13.11.2018
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 12074879