Timișoara. Populația orașului în curgerea anilor
Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, aproape în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunăre), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit, încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. Descoperirile arheologice, diversitatea tipologică a obiectelor scoase la lumină în cartierele orașului atestă existența unei populații de agricultori și meșteșugari chiar înaintea erei creștine. O populație sedentară, pașnică, ruralizată, producătoare de bunuri agricole și meșteșugărești dăinuie în vatra actualului oraș pe tot parcursul mileniului I d. Hr. Izvoarele documentare, puține câte s-au păstrat, nu îngăduie o evaluare cantitativă și o delimitare precisă a structurii sale etnice. Era, cu siguranță, o populație autohtonă, lângă care s-au stabilit în cursul timpului numeroase elemente alogene. Având în vedere că documentele medievale din primele secole ale mileniului II d. Hr. Consemnează prezența familiilor românești în localitățile timișene din apropierea Timișoarei, este logic să acceptăm prezența unor locuitori români și în cuprinsul viitorului oraș. Faptul că la mijlocul veacului al XV – lea sunt menționate în Timișoara biserici ortodoxe arată că prezența populației românești este neîndoielnică. Important rămâne faptul că Cetatea și așezarea civilă concentrau o populație în continuă creștere, care asigură progresul economic și o dezvoltarea reală. S-a estimat că la sfârșitul secolului al XV – lea, Timișoara avea 4.000 – 5.000 de locuitori.1Pentru acele vremuri însemna un oraș bine populat.
Ocupația otomană nu afectează evoluția demografică generală a Timișoarei, dar modifică, parțial, structura etnică. Are loc o creștere lentă a numărului locuitorilor ca urmare a sporirii potențialului militar al Cetății și al rolului ei strategic și administrativ, ceea ce a implicat un plus de activități și de oameni.2 La mijlocul secolului al XVII-lea, călătorul turc Evlyia Celebi consemnează existența unui mare număr de case în Cetate și cartierele orașului civil, iar populația o estimează la 12.000-14.000 locuitori. Probabil că cifrele respective sunt exagerate, potrivit obiceiului cronicarilor otomani. Nu sunt însă departe de realitate. În ultimii ani ai secolului al XVII-lea numai garnizoana militară însuma 5104 oameni: 2050 ieniceri;  2063 ostași din garda permanentă; 768 armurieni; 223 tunari și comandanți de tunuri. 3 Alături de militari, al căror număr a oscilat în timp și a depins de împrejurările concrete, trăia populația civilă, formată, după mărturisirea lui Celebi, din pameni modești și milostivi, veseli și cumpătați. Erau agricultori. Meseriași, mici comercianți, lucrători și funcționari, implicați în diferite activități legate de aprovizionarea garnizoanei și orașului, de organizarea administrației și a ritualurilor religioase. În majoritate, populația civilă era de religie creștină și viețuia alături de musulmanii stabiliți potrivit necesităților pretinse de stăpânirea otomană. La cucerirea orașului de către habsburgi, în anul 1716, se găseau aici armata și administrația otomană, o numeroasă pătură de locuitori români și sârbi, un număr de meșteșugari și negustori armeni, greci, macedoneni, evrei.4
Cu certitudine, asediul din 1716 a provocat mari distrugeri materiale și însemnate pierderi umane. Stăpânirea habsburgică reorganizează orașul potrivit structurilor specifice modelului european.5 Banatul și, în special, Timișoara a fost un model experimental pentru politica populaționistă a reformismului habsburgic. S-au adoptat ample măsuri pentru colonizarea de locuitori din provinciile germanice ale Imperiului, pentru asanarea mlaștinilor, ameliorarea condițiilor de sănătate și îmbunătățirea alimentației în vederea stabilității populației. Deși cumplita epidemie de ciumă „decimează”, practic, populația și o reduce cu o treime în anii 1738-1739, deși epidemiile periodice de febră tifoidă și malaria făceau anual numeroase victime, totuși populația crește treptat până la mijlocul secolului al XIX-lea. Asediul din anul 1849 provoacă pierderea mai multor mii de vieți omenești. Dezvoltarea economică impresionantă înregistrată la Timișoara după anul 1880, concretizează prin înființarea de unități industriale mari, de instituții bancare și comerciale, accelerează evoluția demografică pozitivă prin atragerea forței de muncă. Același fenomen este specific și în perioada interbelică. După anul 1948 evoluția demografică cunoaște un curs nou, extrem de accelerat, generat de cauze multiple: industrializarea rapidă, forțată; extinderea rețelei de învățământ și cultură; exodul unei părți din populația rurală spre oraș în urma colectivizării agriculturii. Conscripțiile efectuate cu diferite prilejuri, recensămintele periodice ne oferă o imagine apropiată de realitate în privința dinamicii generale a populației Timișoarei în ultimele trei secole.
 
Note
1.    Acad. ªt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, Editura Dacia, Cluj, 1979, p. 413
2.    I. Munteanu, R. Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2003, p. 137.
3.    Cronici turcești privind Þările Române, vol. II, București, 1974, p. 497-498.
4.    J.N. Preyer, Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, Editura Amacord, 1995, p. 184
5.    N. Bocșan, Contribuții la istoria iluminatului românesc, Editura Facla, 1986, p. 48
6.    I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 140
 
Dinamica populației Timișoarei6
 
An    Nr.    Creștere
    Locuitori    Rata medie anuală
1720    5000*    -
1774    5600*    +11,1 locuitori/an
1784    9242    +364,2 locuitori/an    
1804    10097    +42,7 locuitori/an
1827    11.942    +80,2 locuitori/an
1847    18.103    +293,4 locuitori/an
1851    20560    +819,0 locuitori/an
1870    36844    +814,2 locuitori/an
1880    37815    +97,1 locuitori/an
1890    44,809    +703,4 locuitori/an
1900    55820    +1097,1 locuitori/an
1910    72555    +1673,5 locuitori/an
1930    91580    +1155,5 locuitori/an
1948    111.987    +1133,7 locuitori/an
1956    142,257    +3783,8 locuitori/an
1966    174.243    +8373,6 locuitori/an
1977    266.353    +8373,6 locuitori/an
1990    351.293    +6533,8 locuitori/an
1992    334.115    -8589 locuitori/an
1999    328.148    -852,4 locuitori/an
* Cifre estimative

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 15.05.2020
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13772759