Curiozități timișorene
Inaugurarea portretului Torok Janos

O festivitate omagială fru­moa­să a avut loc la 4 septembrie 1896 în Sa­la de ședințe a Primăriei. În ședința ex­traordinară a Co­mi­tetului oră­șe­nesc de jurisdicție s-a dezvelit portretul primarului de neuitat al Timișoarei TOROK JANOS. Toți membrii Comitetul oră­șenesc și ai Cor­pului de ofițeri au fost prezenți la această festi­vitate, să-și exprime omagiul față de această persoană impor­tan­tă. Tim­pul cât a func­ționat ca primar al Timi­șoarei, acest oraș a tră­it pri­ma sa pe­rioada de progres eco­no­mic și cul­tural.

Carol Telbisz

Carol Telbisz a fost un primar care s-a dăruit trup și suflet Timișoarei și cetățenilor acestui oraș timp de aproape 30 de ani.

Din cauza sănătății și-a dat demisia la începutul anului 1914.

În Adunarea Generală din 27 aprilie 1914, după elogiile ce s-au adus, menționez doar o frază: „Telbisz a fost mare în scaunul de primar și orașul a devenit mare sub el”. Conform propunerii s-a hotărât: portretul lui, în mărime naturală, să fie așezat în sala de ședințe a primăriei. Pentru cele trei decenii de activitate „să fie scrisă o istorie a Timișoarei. În 14 iulie 1914, a părăsit tot ce-i era mai drag, cetățenii Timișoarei și Timișoara”.


Firma grădinăriei Wilhelm și Arpad Muhle

Din Piața Bălcescu (în trecut s-a numit Telekhaz-ter sau Grundhaus Platz) spre Cetate drumul parcurge o alee umbroasă cu salcâmi. În dreapta aleei este grădinăria și serele de flori ale familiei Wilhelm Muhle, care dispune de 17 sere mari ocupând o suprafață totală de 8200 metri pătrați. Poarta de intrare a firmei s-a aflat și este pe Bulevardul Mihai Viteazul nr. 3 (în trecut Puspok ut sau Bischof Gasse) unde era și locuința familiei, casa și poarta există și azi, casa înconjurată de câțiva falnici copaci. Plantația cea mai deosebită era de trandafiri a căror frumusețe nu era întrecută niciunde în țară. În nenumărate rânduri Regina Ungariei, Regina României și Regina Serbiei au comandat co­roane și buchete de flori din această re­numită grădinărie. Cultivarea tran­da­­firilor sub îndrumarea școlilor timi­șo­rene, a ajuns o adevărată mi­nu­ne a orașului Timișoara. Toate so­iurile de trandafiri începând cu rasa no­bilă și până la cel sălbatic, toate erau cultivate în grădinăriile timi­șorene și mai mult aici s-au creat un mare nu­măr de soiuri noi. O frumoasă operă florală s-a făcut la plantarea par­cului Expoziției Agricole și Industriale din anul 1891. Aceasta a fost ame­najată de grădinarul artist Wilhelm Muhle gratuit, parțial în stil englez, parțial în stil francez, în concordanță cu fațada halei industriale. Realizarea par­cului este excepțională ce nu-și găsește asemănare în multe orașe mai mari. Horticultura este atât de amplu reprezentată ca nici într-o altă expo­ziție de acest fel. În parcul principal sunt alternativ parcele cu pajiște și cu grupări de flori, flori tropicale și plan­te exotice, grupuri de palmieri, ce în­cântă ochiul și sufletul vizitatorului. Au mai participat la amenajările din ex­poziție și alți grădinari artiști din Timi­șoara care toți au dorit, ca această expoziție să fie cu totul deosebită.


Sfârșitul Regelui Aleksadar Karadjordjevic la Timișoara

Născut în anul 1806, a domnit pe tronul Serbiei din anul 1844 până în anul 1859, când a trebuit să părăsească țara împreună cu toată familia. S-a re­fu­giat la Timișoara pentru scurt timp, dar pentru că monarhia austro-un­gară, nu putea garanta siguranța lui, în același an se mută la Buda. Nu peste mult timp se mută la Viena, un­de s-a stabilit și a trăit peste 20 de ani. În anul 1874, la Viena, moare so­ția lui, Persida, iar regele exilat, după ce se retrage din viață politică, în anul 1880 revine la Timișoara. S-a sta­bilit în Piața Kuttl, într-o casă cu un etaj la nr. 3 și a trăit retras, co­mu­nica doar cu câteva familii de sârbi. Pe stradă se plimba întot­deauna în haine civile, sobru și demn. Bătrânul rege de 79 de ani, la începutul anului 1885 e silit să rămână în pat, bolnav și să fie tratat de medicul lui. La apa­riția agoniei au venit la Timi­șoara, fiul și fiica sa, cu cei doi ne­poți, iar în ziua de 3 mai 1885, di­mi­neața, a decedat. La 6 mai 1885 au avut loc funerariile la Catedrala Sâr­bă din Piața Unirii, unde a parti­cipat familia, perso­nalități ale ora­șului și cetățeni. Au so­sit multe tele­grame de con­do­lean­țe din partea per­so­nalităților regale și împărătești. Sic­riul cu corpul neîn­suflețit a fost con­dus la gara din Io­sefin, de unde a plecat cu trenul la Vie­na și a fost în­mormântat în cavoul familiei lângă soția lui.

Octavian LEȘCU

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 15.05.2020
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13772645