O nouă stagiune teatrală la Teatrul Studențesc Thespis
Teatrul Studențesc Thespis, al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, începe stagiunea teatrală sâmbătă, de la ora 19, cu un spectacol-emblemă al timpurilor recente, după un text al dramaturgului Matei Vișniec. „Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia” vorbește despre atrocitățile războiului din fosta Iugoslavie. Când oamenii au uitat că sunt oameni și s-au transformat în reprezentanți ai diferitelor etnii. Iar femeile au devenit instrumente de răzbunare. Textul urmărește întâlnirea și destinul a două femei, Dora și Kate. Prima, o tânără din Bosnia, violată de cinci bărbați în timpul unui conflict absurd, și cea de-a doua, medic psihiatru american. Întâlnirea se petrece într-un sanatoriu de recuperare psihică a victimelor războiului, situat la granița dintre Elveția și Germania. Victima poartă în pântece un copil, rod al violului și al războiului. Iar Kate încearcă să descâlcească ițele unei personalități extrem de complexe și tenebroase și să scoată la lumină câtă lumină a mai rămas în femeia de lângă ea, străbătând ea însăși un drum la capătul căruia ceva nebulos și greu de definit din ființa Dorei va trece în ea însăși. Aceasta este, pe scurt, lumea în care intră cele două actrițe Thespis, Ana-Macrina Codrea și Diana Velescu.

La teatru putem râde de noi și de alții, putem visa alături de actorii de pe scenă, dar una dintre menirile teatrului este aceea de a ne pune întrebări, de a ne interoga, de a ne face să ne îndoim de certitudinile noastre. Teatrul are ca funcție să denunțe și să critice societatea, pentru a informa, pentru a face să se dezvolte o formă de conștiință, pentru a obliga spectatorul să reflecteze, atingându-l în propria-i sensibilitate.

Războiul și ororile petrecute în spațiul ex-iugoslav atestă că absurdul istoriei este cel care precede teatrul absurd. „Occidentalii cred că teatrul absurdului este o invenție. Dar înainte de teatrul absurdului a existat absurdul istoriei. ’Femeia ca un câmp de luptă sau despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia’ este o piesă inspirată din realitate” spune Matei Vișniec. „Din păcate, femeia este un câmp de luptă dintotdeauna, de când există războaie. Am scris această piesă în 1996, impresionat de ceea ce se întâmpla în fosta Iugoslavie, unde au fost mii de femei violate în contextul războiului. Dar drama femeilor violate pe  câmpurile de luptă ale planetei este, din păcate, una care se repetă la fiecare mare conflagrație, la fiecare razboi interetnic. Copilul violului este publicul. Pentru că publicul este violat, până la urmă, de aceste orori, de mizeriile lumii, ori el trebuie să reacționeze, el trebuie să conștientizeze, să fie lucid, să se gândească… Trăim într-o epocă în care, de la atâta informație, suntem paralizați. Fiind supra-informați, avem și impresia că ne-am făcut datoria.

Știind ce se întâmplă în lume în timp real avem impresia că datoria noastră de cetățean, dat fiind că am acordat din timpul nostru îngurgitării informației, a fost împărtășită. A fost realizată. Ne-am făcut datoria. Și atunci, nu mai reacționăm.  Oamenii vin acasă, se uită la jurnalul de la ora opt, care este o listă de orori, și, după ce timp de jumătate de oră îngurgitează toate aceste lucruri macabre de pe planetă, se așează la masă cu familia sau se uită la un film sau joacă o canastă sau ies în oraș și se duc la un bar. Viața continuă. Nu suntem activi. Cu cât avem impresia că suntem mai bine informați, cu atât suntem mai paralizați la nivelul acțiunii. Iată de ce cred că, uneori, un om care vede o piesă de teatru cu subiect social, o poveste care îl emoționează, care îi provoacă întrebări, care îi zguduie conștiința, care îl face să se gândească mai mult la un subiect tragic decât o fac jurnalele de televiziune, are un rol mult mai important…”

În aprilie 2012, la 20 de ani de la începutul masacrului din Bosnia-Herțegovina, a avut loc o manifestare comemorativă pentru cele 11.541 de persoane ucise în Sarajevo în timpul războiului (din cele peste 100.000 de persoane ucise în întreaga țară). „Sarajevo 11.541 chairs” se regăsește pe afișul acestui spectacol, într-o imagine poetică, dar dureroasă.
Așadar sâmbătă, de la ora 19, în sala studio „Diogene Bihoi”, o premieră a unui spectacol-document. Intrarea liberă.
 
Adrian Korek,
coordonator Thespis,
CCS Timișoara
 

afiș
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 27.11.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13397612