16 decembrie 1989 - Timișoara
În jurul bisericii reformate din Piața Maria, credincioșii reformați  demonstrează  pașnic,  cu  lumânări  în mâini, păzindu-l pe pastorul  Laszlo Tökés care urma să fie eva­cuat. Apare primarul Petre Moț care, împreună  cu Laszlo Tökés,  încear­că să liniștească lumea  din stradă. Reformaților li se adaugă oameni ai Timișoarei de toate vârstele, pro­fesiile și credințele, adunați spontan într-un act generos de solidaritate și expresie a dorinței de libertate și de­mocrație.
O parte  a  mulțimii  se  în­dreaptă spre Căminele Studențești spre a aduna noi demonstranți.  Se  ajunge   la sediul Comitetului  Județean  PCR  unde au loc altercații cu autoritățile.  Se operează primele arestări.

După-amiaza se întâmplă ine­vi­tabilul:  în jurul orelor 16,00 – 17,00  se adunaseră deja peste  400 de per­soane.  Sunt blocate două tramvaie de către  un  grup  de  tineri care strigă pentru prima dată “Jos cu Ceaușescu!”. După un moment de debusolare, mulțimea începe să strige: “Jos cu Ceaușescu!”



Mulțimea se întoarce într-un număr și mai mare în Piața Maria, apoi în Piața Operei, scandând o serie  de lozinci anticomuniste.

Pe drum sunt distruse pancar­dele de propagandă care împânzeau orașul. Acum se naște drapelul 
revoluției, steagul din care a fost decupată stema comunistă.



Manifestanții sunt din nou întâmpinați de forțele de ordine,  milițieni,  militari sau civili înarmați. Cu toată  rezistența, sunt nevoiți să se retragă. O mare parte sunt arestați, bătuți și duși în arestul Miliției

Alarmat de ceea ce se întâmpla la Timișoara, Ceaușescu orga­ni­zează de urgentă o teleconferință cu factorii de decizie de acolo. Va da ordin să se deschidă foc fără so­mație împotriva civililor. Ordinul va fi dus la îndeplinire și la Timișoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiași zile



Conform declarațiilor victi­me­lor, cei care au deschis foc asupra mulțimii au fost cadre ale M.A.P.N., ale Ministerului de Interne și ale Securității.


Centrul orașului este acoperit de sute de demonstranți. Se în­mulțește și numărul  securiștilor în civil. Semnele bătăliei pluteau în aer.

Pe treptele Catedralei se adună un grup de copii și tineri civili care încep să scandeze: “Jos Ceau­șes­cu!, Libertate! Vrem o țară liberă!” Dintr-un transportor blindat se trag rafale care seceră mulțimea. Actul  crud  și  absurd  care a avut loc sub privirile timișorenilor a întărâtat și mai mult. În diverse zone începe o luptă deschisă  cu  cei  care  au  decis  să  susțină  în continuare  un  regim compromis. Se aruncă cu pietre și cu sticle incendiare înspre mașinile și transportoarele din care se trăgea.



Din dorința de a se șterge ur­mele, în noaptea de 18 spre 19 de­cembrie, din incinta Spitalului Ju­de­țean sunt sustrase cadavrele celor uciși. Vor  fi  transportate  în secret  la  București,  unde vor fi arse la crematoriu. Familiile celor dispăruți   urmau să fie informate că rudele lor au fugit peste graniță... Autoritățile  au  dat  ordin ca o parte a eroilor martiri să fie îngropați într-o groapă comună. Documentele  care dovedeau cauza de­ceselor au fost, de ase­me­nea, distruse...

Ziua de 20 decembrie 1989 a însemnat  ieșirea întregului oraș Timișoara în stradă. În frunte cu fabrica ELBA, toate marile întreprinderi timișorene se unesc și se revarsă pe străzi ca o adevărată avalanșă uma­nă. Sunt înlăturate  ulti­mele  lozinci ceaușiste iar mulțimea înaintează spre Comitetul Județean, cu intenția de a dialoga cu autoritățile.

Trupele militare ma­sate  pe  străzi  nu  mai  opun nici  un  fel de re­zis­tență. Din rândurile mul­­țimii, se organizează un comitet care intră în sediu pentru a  prezenta cererile timișorenilor:  demisia lui Ceau­șes­cu, demisia guvernului, alegeri libere, înființarea unui centru de anchetă pentru lămurirea opresiunii de la Timișoara, tragerea la răs­pun­dere penală a celor care au dat ordin să se tragă în oameni, punerea în libertate a deținuților politici, morții să fie dați familiilor pentru a fi îngropați creștinește, reforma învă­țământului - libertatea presei, a ra­dioului și a televiziunii.

Istoria recentă a României semnalează o pagină crucială: ziua de 20   decembrie  1989,  când   se  formează Frontul Democratic Român, care proclamă Timișoara, în fața a peste 150.000 de oameni, de la balconul Operei,  drept  primul oraș liber al României.
În aceeași zi, Armata se retrage în cazărmi.

Timișoara arăta ca  în  vreme de  război;  magazine  sparte sau arse, patrule  si cordoane  ale forțelor de  opresiune înarmate cir­culau pe străzi, pete de sânge exis­tau pe asfalt, familiile celor uciși își cereau rudele, convorbirile  tele­fo­nice  erau  întrerupte.
În noaptea de 20 spre 21 decem­brie 1989, muncitori din mai multe orașe din Oltenia, Craiova, Calafat, Băilești, Caracal, au fost  luați din schimbul  II  sau aduși  de  acasă, îmbrăcați în uniforme ale gărzilor patriotice, îmbarcași în trenuri speciale și trimiși la Timișoara pentru a înăbuși revolta.

Oltenii, înarmași cu bâte și înfometați, au fost întâmpinați la Gara de Nord de grupul de mani­festanți.

Numeroși oameni din aceste trenuri au fost aduși în Piața Operei pentru a vedea realitatea. Li s-a dat de mâncare, au fost găzduiți în că­minele studențești.

Timișorenii nu și-au uitat eroii, în­chinând o rugăciune spre po­me­nirea lor.
Orașul Lugoj s-a ridicat îm­potriva regimului și pentru sus­ținerea Timișoarei. În acele zile au început mișcări populare în mai multe orașe ale țării. Întreaga  po­pulație se ridicase împotriva unui re­gim care durase mult prea mult. Arad, Brașov, Cugir, Târgu-Mureș, Deva, Sibiu, Alba Iulia, Ploiești.

În toate aceste orașe, forțele de ordine au executat foc împotriva  populației.
Adevărați eroi ai revoluției, oamenii înfruntă Armata cu piepturile  goale.  La  pământ zac trupurile neînsuflețite ale celor  care au îndrăznit să strige lozinci anti­comuniste. În timpul discursului dictatorului, bucureștenii, mai întâi timid, apoi tot mai tare, au început să-l huiduie pe Ceaușescu. Ma­ni­festația inițial programată ca pro­ceaușistă s-a transformat în una an­ticeaușistă și a marcat începutul re­voluției în București.

În timpul discursului dicta­to­rului, bucureștenii, mai întâi timid, apoi tot mai tare, au început să-l huiduie pe Ceaușescu. Manifestația inițial programată ca proceaușistă s-a transformat în una anticeaușistă și a marcat începutul revoluției în București.

Cu întregul  popor  împotriva  sa, în disperare de  cauză, în data  de 22 decembrie Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena au părăsit cu un elicopter sediul Comitetului Central, fiind prinși câteva ore mai târziu.

O bună parte a susținătorilor lui Ceaușescu încă nu realizaseră că regimul comunist se apropie de  sfârșit. Ei au executat ordinele de a trage în Bucureșteni, de a-i aresta a trece cu transportoarele blindate peste ei. Au căzut noi martiri ai revoluției.

Dar era prea târziu! Românii nu  mai  puteau  fi  înfrânți!

România a învins, dar au urmat momente de confuzie, precum și multe întrebări fără răspuns. Cine va avea curajul să preia puterea în acele momente pline de nepre­văzut?
În primele momente, au existat  numeroase nuclee care au dorit să-și impună autoritatea. Treptat, până în seara de 22 decembrie, singurul pol de conducere rămas a fost  cel din  jurul lui  Ion  Iliescu,  căruia  i s-au afiliat  Petre  Roman, Mircea  Dinescu,  Nicolae Militaru,  Victor  Atanasie Stănculescu,  Ștefan Gușe.

La sfârșitul anului, România scăpase de tiranie și avea o conducere care promitea alegeri libere, dar sacrificiile fuseseră imense. O scurtă statistică nu zugrăvește de ajuns suferințele  românilor, dar  ea  poate da seama, palid,  despre absurditatea acelor crime:
- 1104 morți dintre care 543 în București              
-3352 răniți: 1.879 la București             
-1107 înainte de 22 decembrie
-2245 după 22 decembrie
-162 înainte de 22 decembrie                                                                
- 942 du­pă 22 decembrie
- 260 morți și 545 răniți sunt urmare a acțiunilor  Mi­nisterului Apărării Națio­nale
- 65 morți și 73 răniți sunt urmare a Ministerului de Interne
- 333 morți și 648 răniți au rezultat din acțiunile per­so­­nalului MAp.N - 63 morți și 46 răniți sunt urmare a ac­țiunilor personalului subor­do­nat Ministerului de Inter­ne
- 260 morți și 545 răniți sunt urmare a acțiunilor  Mi­nisterului Apărării Naționale
- 65 morți și 73 răniți sunt urmare a Ministerului de Interne
- 333 morți și 648 răniți au rezultat din acțiunile personalului MAp.N
- 63 morți și 46 răniți sunt urmare a acțiunilor per­so­nalului subordonat Mi­ni­sterului de Interne.
Asociația Memorialul Revoluției
16-22 decembrie 1989 Timișoara
 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 29.08.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 13009526