Podul Ancora de Aur sau podul Eiffel la Timișoara?

Vom prezenta câteva informații legate de podurile orașului, care aveau un farmec aparte și o importanță deosebită.

Primele poduri metalice peste Ca­nalul Bega au fost construite între anii 1870 și 1871 la inițiativa primarului János Török.

Dintre acestea (deși mutate, re­construite), mai există doar fostul pod Huniade, care leagă strada Ady Endre cu strada Andrei Mureșianu și partea pietonală a podului de pe strada Tigrului (actualmente podul de acces la Turbine).

Mult timp, cel mai renumit pod al orașului nostru, un pod intrat în istoria construcțiilor de poduri metalice din Bazinul Carpatic, a fost podul Ancora de Aur.

Podul Ancora de Aur

Vechiul pod de lemn ce ducea spre gară nu mai putea face față cerințelor crescânde ale traficului mărit.

De aceea, în anul 1889 Consiliul orășenesc a hotărât demolarea acestuia și con­struirea unui nou pod, cu supra­structură metalică.

Anteproiectul podului (astăzi l-am denumit: studiul de fezabilitate) a fost întocmit de către oficiul ingineresc al orașului.

Din memoriul tehnic al proiectului, datat 21 iulie 1890, putem afla că in­frastructura se va executa în antrepriză, drept pentru care se va organiza o licitație.

Una dintre condițiile licitației era ca infrastructura să fie terminată în două luni de la adjudecarea lucrării.

Suprastructura se va executa de către Uzinele Societății de Căi Ferate Austro-Ungare din Reșița. Proiectul infrastructurii (faza proiect tehnic) a fost întocmit de către inginerii consiliului orășenesc, sub conducerea inginerului șef al Timișoarei, Henrik Reiber (Szabadka/Subotica, 1834 – Timișoara, 1908).

Constructori consacrați, familia Reiber a construit o serie de clădiri în Timișoara secolului trecut, printre care și Palatul Dicasterial.

Conform condițiilor de licitație elaborate de către primărie și datate 31 mai 1891, ofertele pentru construirea podului Ancora de Aur trebuiau depuse până la data de 4 iunie 1891 ora 11.

Morile birocrației de la „centrală” măcinau încet și la vremea respectivă.

Astfel, aprobarea din partea Mi­nisterului Comerțului și Lucrărilor Publice de la Budapesta întârzia să vină.

Legendarul primar al Timișoarei, Károly Telbisz a scris o scrisoare poli­ticoasă, dar foarte fermă ministrului de interne, rugându-l să intervină la ministrul de resort, deoarece timișorenii doresc să construiască podul în trei luni și este inadmisibil ca aprobarea ministerului să întârzie mai multe luni.

Corespondența celor două ministere este o lectură interesantă și astăzi.

Contract cu Reșița

Alegerea soluției pentru supra­structură și a materialului utilizat, proiectarea suprastructurii și a detaliilor de execuție au fost încredințate uzinei reșițene.

În vederea negocierii cu repre­zentanții uzinei de la Reșița și pentru semnarea contractului, s-a deplasat în ce­tatea fierului o delegație a primăriei.

Comanda pentru realizarea ta­blierului (partea metalică a podului)a fost lansată în primul trimestru al anului 1891.

Uzina din Reșița l-a însărcinat pe deja cunoscutul inginer Robert Totth pentru a-i primi pe timișoreni, pentru alegerea celei mai bune soluții statice, materialului metalic, proiectarea și conducerea realizării structurii metalice a podului.

Cu ocazia cercetărilor mele efec­tuate în perioada de documentare pentru cartea intitulată „Istoricul podurilor din Timișoara”, am găsit planșe ale proiectului, semnate de către proiectantul acestuia, inginerul Robert Totth.

Dealtfel cunoscutul inginer a publicat în „A Magyar Mérnök és Építész Egylet Közlönye” (în traducere românească: „Revista Asociației Inginerilor și Arhitecților din Ungaria”), revistă de înalt nivel științific, trei articole cu privire la proiectarea și execuția acestui pod din Timișoara.

În introducere autorul specifică: „Efectuarea analizelor privind sistemul static și pentru materiale, proiectarea suprastructurii [partea metalică a podului, n.n.] și a infrastructurilor [culeele, adică capetele podului, n.n.], în fine recepția elementelor metalice și verificarea conformității lor pentru construcția podului au fost încredințate de către uzină [n.b. conducerea uzinei de la Reșița] autorului acestor rânduri” [adică ing. Robert Totth, n.n.].

Dealtfel și bine documentata carte, intitulată „Construcții pentru tran­sporturi în România”, menționează următoarele: „Este interesant de remarcat că toate tablierele produse la Reșița au fost proiectate în cadrul uzinei, fapt ce atestă competența cadrelor tehnice locale”.

Dr. ing. Árpád JANCSÓ

Continuare în numărul următor

 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 13.11.2018
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 12134694