Reabilitarea clădirilor istorice: rezultatele studiului socio-economic
Arhitectură Aspecte socio-economice


  • În cele trei mari cartiere istorice din Timișoara (Fabric, Cetate, Iosefin) trăiește jumătate din populația orașului (165.000 locuitori);

  • 99,5% din totalul locuitorilor consideră prezervarea cartierelor istorice ca fiind importantă sau foarte importantă;

  • 80% din locuitori se declară ca fiind atașați de clădirile istorice în care doresc să locuiască și pe viitor;

  • 80% din locuitori sunt foarte interesați de renovarea clădirii în care locuiesc, dacă ar beneficia de un sprijin financiar;

  • Într-o clădire istorică se găsesc în medie 30 de gospodării respectiv unități comerciale;

  • 70% din locatari sunt proprietarii apartamentului în care locuiesc;

  • Cifra medie a membrilor unei gospodării este de 2,8 persoane;

  • 66% din proprietari sunt înscriși în asociații de proprietari;

  • Mai mult de 70% din gospodării dispun de un venit lunar de max. 250 euro;

  • Mai mult de 50% din totalul locuitorilor nu au venituri (tineri, persoane vârstnice și șomeri);

  • 90% din locuințe dispun de toaletă și baie proprie;


Aspecte arhitecturale


  • 1/3 din imobilele Timișoarei sunt clădiri istorice (cca. 14.500);

  • Mai puțin de 10% din totalul clădirilor istorice au fost renovate integral sau parțial; jumătate din clădirile renovate integral sau parțial indică lacune de ordin estetic sau arhitectural;

  • Mai mult de 50% din totalul clădirilor istorice se află într-un stadiu arhitectural de uzură și degradare avansată sau foarte avansată;

  • Mai mult de 2/3 din totalul fațadelor se află într-un stadiu de degradare avansată sau foarte avansată;

  • Mai mult de 1/3 din totalul aco­pe­rișurilor se află într-un stadiu de degradare avansată sau foarte avansată;

  • 85% din totalul clădirilor istorice sunt afectate de igrasie într-un grad mediu sau avansat;

  • 4/5 din totalul suprafeței utile este destinat spațiului locativ.


Date tehnice despre realizarea studiului


Prezentul studiu - colaborare a Primăriei Municipiului Timișoara și GTZ - a fost realizat prin cuprinderea a două perspective distincte: perspectiva socio-economică și perspectiva arhitecturală. Cele două secvențe investigative au fost concepute distinct (în funcție de specificitatea fiecăreia), pornind de la obiective și criterii convergente (evaluarea stării constructive a clădirilor istorice ca fapt și ca percepție).

Perspectiva socio-economică a stu­diu­lui s-a conturat prin proiectarea și aplicarea unei anchete sociologice pe bază de ches­tio­nar. Volumul eșantionului a inclus 405 su­biecți selectați dintre locuitorii clădirilor istorice. Chestionarele au fost distribuite pe cele trei cartiere istorice din Timișoara: în car­tierul Fabric 101 subiecți, în cartierul Iosefin 102 subiecți și în cartierul Cetate 202 subiecți.

Culegerea datelor s-a realizat în perioada 15 – 28 noiembrie 2004 de către o echipă de operatori de interviu formată din studenți ai Catedrei de Sociologie din Universitatea de Vest Timișoara. Centra­lizarea, prelucrarea și analiza statistică a datelor de teren a fost realizată de către autorii studiului.

Cea de a doua componentă a studiului a avut în vedere evaluarea arhitecturală și in­ventarierea problemelor specifice clă­di­rilor istorice ale Timișoarei. Inventarierea imo­bilelor în cauză s-a realizat în cele trei car­tiere istorice: Cetate (175 clădiri), Iosefin (119 clădiri) și Fabric (120 clădiri). Evaluarea fiecărui imobil a fost posibilă în baza unui ghid de evaluare concentrat asupra unor aspecte arhitecturale bine delimitate. Apli­carea ghidului de evaluare a fost posibilă prin implicarea unei echipe de studenți ai Facultății de Construcții și Arhitectură. Da­tele obținute cu ocazia inventarierii clădirilor au fost concentrate într-o bază de date, care ulterior a fost prelucrată statistic de către echipa de proiect.


Despre identitatea și imaginea orașului


Problematica cartierelor istorice din Timișoara este evaluată de către peste 98% dintre subiecții intervievați ca fiind un aspect important al comunității.

Reabilitarea clădirilor din cartierele isto­rice ale orașului apare ca fiind o pro­blemă foar­te importantă pentru 80% din su­biecții inter­vievați. Opțiunea pentru nece­si­tatea rea­bilitării clădirilor confirmă op­țiunea ex­primată în legătură cu importanță car­tierelor istorice pentru oraș: 14% dintre su­­biecți consideră că lucrările pot genera de­­za­vantaje, opiniile cele mai des întâlnite fiind ex­primate de către cetățenii din cartierul Fa­bric, comparativ cu celelalte două cartiere isto­­rice.

Principale dezavantaje privind rea­bi­litarea clădirilor din cartierele istorice, men­ționate de subiecții se referă în mod deosebit la două categorii distincte: creșterea chiriei și mutarea în altă locație pe perioada repa­rațiilor.

Mai puțin de jumătate dintre subiecții ches­tionați (45,2%) cunosc acțiunile des­fășurate de municipalitate în vederea rea­bilitării clădirilor istorice, 90% dintre aceștia exprimându-și acordul față de această ini­țiativă.


Despre asociațiile de proprietari


O altă tematică distinctă prevăzută în chestionarul aplicat a vizat existența și eficiența asociației de proprietari. Majoritatea respondenților au declarat existența unei asociații de proprietari (75,6% în Cetate, 69% în Iosefin și 48% în Fabric) și organizarea unor întâlniri periodice (mai ales în Cetate 70,3%). Numărul acestor întâlniri este în cele mai multe cazuri între 1 și 5 întâlniri pe an. În ceea ce privește eficiența acestor întâlniri majoritatea respondenților le-au apreciat ca fiind eficiente (33,6% Cetate, 36,1% Iosefin și 34,3% Fabric). Complementar acestei problematici, un item distinct a vizat măsurile luate la nivelul asociației pentru reabilitarea imobilului. Majoritatea respondenților au afirmat existența unor măsuri concrete (luate la nivelul asociației) în vederea reabilitării imobilului. Se remarcă faptul că pentru toate cele trei cartiere, principala măsură vizează repararea acoperișului, podului și jghea­bu­ri­lor (Cetate 24,3%, Iosefin 9,8% și Fabric 15,8%). De asemenea, majoritatea su­biecților sunt dispuși să ofere ajutor colo­catarilor în probleme privind lucrările de repa­rații (Cetate 60,5%, Iosefin 65,3% și Fabric 72,2%).



Despre condițiile de locuire


Suprafața utilă a apartamentelor înregistrată la nivelul eșantionului are valori cuprinse între 14 m2 (suprafața minimă) și 200 m2 (suprafață maximă). Suprafața medie a unui apartament amplasat în clădirile istorice studiate atinge o valoare de aproximativ 90 m2. Suprafața medie ce revine unei persoane care locuiește într-un apar­ta­ment din cartierele istorice, este de aproape 39 m2 (valoarea obținută la nivelul eșantionului).

Numărul mediu de camere înregistrat pen­tru apartamentele studiate este 2,57 camere / apartament.

98% din apartamente au bucătărie; 95% din apartamente au toaletă; 92% din apar­tamente au baie; 98,5% din apartamente au apă curentă.

Racordarea la sistemul Colterm (39,8%) și încălzirea cu lemne (39%) sunt sursele de încălzire cele mai des întâlnite în apar­tamentele din aceste imobile, fiind urmate de încălzirea cu centrală termică de apar­tament (25,4%).

2/3 din apartamentele aflate în cartierele istorice sunt locuite de proprietari .

Cuantumul chiriei pentru apartamentele în­chiriate atinge o valoare medie de apro­ximativ 615000 lei / apartament. Aprecierile su­biecților legate de cuantumul chiriei sunt con­centrate în jurul opțiunii „chirie echi­librată” (54%), doar aproape 1/4 dintre su­biecții apreciind valoarea chiriei ca fiind mare. Peste 40% din apartamentele închiriate sunt în proprietatea Statului Român și administrate în prezent de către Primăria Timișoara. 1/3 dintre chiriași locuiesc în apartamente care sunt proprietăți ale unor persoane fizice.

3/4 din totalul subiecților din eșantion nu intenționează să schimbe domiciliul. Motivele cele mai importante care determină intenția de schimbarea a domiciliului sunt generate de lipsa spațiului aferent unor condiții optime de locuire, de existența unor vecinătăți neadecvate și nu în ultimul rând necesitatea evacuării apartamentului, acesta fiind în litigiu sau fiind în procedură de retrocedare către foștii proprietari.

Pentru toate cartierele investigate se con­stată o tendință pozitivă în evaluarea si­tuației locative, majoritatea respondenților ex­primându-și un grad ridicat de mulțumire în legătură cu această problemă. Ponderea cea mai ridicată în rândul celor mulțumiți de condițiile locative a fost înregistrată în car­tierul Iosefin, iar ponderea cea mai ridicată în rândul celor nemulțumiți a fost înregistrată în Fa­bric. Se remarcă însă și sensibilitatea ri­dicată a acestui item la efectul dezirabilității so­ciale, abordare directă a problemei locative putând genera o alterare a evaluării, mai ales în situația chiriașilor (fiind implicată în demers și primăria).


Despre starea constructivă a imobilului


Principala motivație privind nemul­țu­mirea față de condițiile de locuire este re­pre­zentată de necesitatea reabilitării clădirii (la nivelul întregului eșantion investigat, 59,3% dintre subiecții care și-au exprimat ne­mul­țumirea pentru condițiile de locuire au pre­ci­zat ca principal argument necesitatea rea­bilitării clădirii). Complementar, nemulțumirea pentru condițiile de locuire mai este deter­mi­nată și de vecinătățile neadecvate (23,7%) pre­cum și de insuficiența spațiului. Se re­mar­că de asemenea, păstrarea acestei or­donări a mo­tivelor pentru toate cele trei cartiere investigate.

La nivelul întregului eșantion, părțile comune ale clădirii percepute ca fiind cele mai deteriorate sunt: fațada interioară (61,5%), fațada exterioară (59%), șarpanta (49,9%) și jgheaburile (46,9). Complementar, părțile comune percepute ca fiind cele mai corespunzătoare sunt: structura de rezistență (27,9%), curtea interioară (23,6%) și gangul (21,7%). Analiza reflectă însă existența unor valori negative pentru absolut toate elementele analizate, frecvențele pentru varianta „necorespunzător” fiind mai mari decât cele pentru „corespunzător”. Conform acestui indicator, cele mai deteriorate elemente sunt: fațada interioară (-51,1), fațada exterioară (-48,1) și șarpanta (-34,1), iar cele mai puțin deteriorate sunt structura de rezistență (-4,7), curtea (-9,4) și scările (-10,6). Această ponderare plasează jgheaburile pe locul al patrulea ca degradare (cu un scor de –25,7). Se cuvine precizat faptul că subiecții intervievați nu au o pregătire semnificativă în domeniu, răspunsurile oferite având și un nivel ridicat de subiectivitate (în evaluare).


 

Galerie Foto Evenimente
Inaugurarea pasajului subteran Michelangelo
06 August 2015
 
Pasajul Michelangelo, unul dintre cele mai importante și complexe proiecte de infrastructură derulate de municipalitate în ultimii ani, a fost deschis circulației
Video / Declaratii / Interviuri
Spectacol de muzică, apă și lumini pe Bega
24 Iulie 2012
 
Una dintre prioritățile pe patru ani ale actualului Executiv al Primăriei este și crearea unui sistem de muzică, apă și lumini pe Bega
Newsletter

Ultima actualizare: 19.03.2019
Numar de utilizatori unici: 98284
Numar de afisari: 12411335