Oficiul poştal timişorean

Oficiul Poştal timişorean, la în­ceputurile lui a funcţionat şi în Spitalul Orăşenesc Civil (azi, Spi­talul Dermatologic din strada Mă­răşeşti). O dovadă e şi faptul că stra­da de azi, Victor Vlad Dela­ma­rina în anul 1859 s-a numit Post­gas­se - Strada Poştei. Din anul 1860 se ştie că Poşta a funcţionat în Palatul Dicasterial, organizată în stil american, în toate com­par­ti­mentele şi dotată ultramodern pen­tru acele timpuri. Poşta de stat a oraşului Timişoara s-a înfiinţat în anul 1722 şi tot atunci a luat fi­inţă noul „Postordnung” care a anu­lat brevetul poştal al privi­legiaţilor. De acum încolo numai scrisorile oficiale au fost trans­por­ta­te fără bani. Începând cu anul 1728 poşta a avut un mers regulat de la Timişoara în fiecare localitate mai populată de pe marginea şoselelor şi fiecare comună a avut oficiu poştal.

Transport

În anul 1728 au început lucrările de curăţire şi amenajare a Canalului Bega. După terminarea lucrărilor Canalul Bega a devenit na­vigabil şi transporturile masive de utilaje, mărfuri, alimente şi per­soane au început în luna noiem­brie 1732, când prima navă a cir­culat de la Timişoara la Pan­cevo. După această inaugu­rare, trans­por­tul pe Bega s-a dovedit a fi foar­te ieftin, rapid şi avantajos şi pe aceste considerente acest mijloc de transport a devenit indis­pen­sabil acestui mare oraş industrial.

În cursul anului 1857 a luat fi­in­ţă la Timişoara transportul fero­viar o noutate a acelor timpuri şi tot Canalul Bega a fost folosit pen­tru transportul locomotivelor la Timişoara. În vara acestui an au fost aduse cu vapoarele pe Dunăre, pe Tisa şi pe canalul Bega, cele patru lo­comotive care purtau numele va­po­rului care le-a adus: Komarom, Aus­tria, Pest şi Honth. În anul ur­mător, 1858, a sosit şi a cincia loco­mo­tivă cu denumirea Warth­berg, cu care a fost remorcată prima gar­ni­tură de tren de la Timişoara la Ba­ziaş, în 21 iulie 1858. A plecat din Ti­­mişoara la ora 7,00 şi a sosit la Ba­­ziaş la ora 11,15, locomotiva a fost condusă de mecanicul Pedl Fran­­cisc.

Locomotiva nu avea cabină şi acoperiş pentru a proteja pe me­ca­nic, iar pe timp de ploaie mecanicul îşi conducea locomotiva ţinându-şi deasupra capului o um­brelă de pro­tecţie. Traseul liniei ferate era de la Timişoara – Stamora Moraviţa – Ja­senovo – Baziaş, în lungime de 120 km.

Asociaţia de tir

Oraşul Timişoara a fost dotat cu un poligon de tir, pentru antre­na­mente, pentru exerciţii şi pentru concursuri la diferite ocazii.

Cetăţenii oraşului, puteau tra­ge la ţintă pe un poligon construit în stil elveţian, având o îngrădire asigurată şi pe deasupra şi lateral ca nu cumva un glonţ rătăcit să pro­voace vătămări oamenilor de pe stradă. Membri asociaţiei de tir, care pe vremuri au jucat un rol important în viaţa oraşului, la serbările populare, erau nelipsiţi şi organizau concursuri distractive. Societatea de tir a fost urmaşul fostului „Corp de trăgători de elită” care în 27 octombrie 1844 a inaugurat un nou drapel, pentru care Ducesa Augusta Karolina, mama regelui Ferdinand al V-lea a donat o eşarfă frumoasă care se păstrează în muzeu. Pe terenul Poligonului de tir, în anul 1913 s-a construit stadionul de fotbal Kinizsi („Chinezul”) de către personalul căilor ferate, azi stadionul CFR din Timişoara. Pe lângă stadionul „Chinezul”, oraşul Ti­mişoara a avut în trecut un fru­mos parc de distracţii numit „Luna Parc” care era foarte frecventat de către timişoreni în zilele frumoase şi de sărbători.

Piaţa Sfântul Gheorghe

În Piaţa Sfântul Gheorghe pe locul unde se află magazinul Bega veche, a fost cea mai mare biserică romano-catolică din Timişoara, biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” atestată în anul 1323. În anul 1552 când armata turcă ocupă Timişoara pentru o lungă perioadă de timp, transformă biserica în moschee, denumind-o moscheea mare.

După eliberarea Timişoarei de ocupaţie turcească, moscheea este folosită timp de doi ani ca de­pozit de alimente de către armată, apoi devine biserica iezuiţilor. Pe tur­nul bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe” s-a ridicat prima cruce creştină la 12 septembrie 1719. La ridicarea crucii a fost mare bucu­ria locui­tori­lor Timişoarei, deoa­rece după un secol şi jumătate s-au auzit şi sunetele orgii acom­pa­niate de muzică. Orga a fost mon­tată în 14 mai 1719, în acelaşi an biserica a primit şi cele trei clopote.

Înainte de a sosi clopotele de la Viena, populaţia era chemată la slujbă cu toba. Primul clopot a în­semnat o bătaie de tobă, al doilea clo­pot cu două bătăi de tobă, iar al treilea clopot, adică intrarea în bi­serică, cu trei bătăi de tobă. Biserica a fost reconstruită între anii 1745 – 1769. În anul 1806 devine biserica seminarului catolic atunci înfiinţat, iar în 1913 este demolată.

Arena de Hipism

Timişoara, în anul 1891 avea arenă de hipism, în spatele Parcului Coronin (Parcul Poporului). Pe par­tea dreaptă se afla Staţia Centrală a ilu­minatului public. Are­na a fost în­fiinţată de către „So­cie­tatea Cetă­ţe­nească a Călă­reţilor” în anul 1813.

Octavian LEŞCU