Romana English Deutsch
Primaria | Monitorul Primariei | Directia Sociala
Album foto
  Prezentarea orașului
   Istoria Timișoarei
   Însemnele Municipiului Timișoara
   Date geografice
   Date istorice
   Populația Municipiului Timișoara
   Orașe înfrățite
   Cetățenii de Onoare
   Educație și învățământ

  Informații utile
   Cultură și artă
   Turism
   Mass-media
   Telefoane utile
   Sport
   Transport
   Consulate
   Gastronomie
   Baruri, cluburi, casinouri
   Centre de înfrumusețare
   Shopping

Caută


album foto timisorean
  Pagine web utile
   Coduri poștale
   Statistici timișene
   Telpark

Click pentru a vedea vremea in Timisoara

  » Istoria Timișoarei | Date importante despre orașul Timișoara
  • În anii 101 - 103 și 105, romanii sub conducerea împăratului Traian au cucerit Dacia în două războaie sângeroase. Banatul a fost numit de cuceritori „DACIA RIPENSIS”.

  • Pe locul unde se află astăzi Timișoara se crede că se găsea încă de pe vremea dacilor o localitate numită ZAMBARA. Istoriograful Ptolomeu pomenește acest nume în secolul al doilea înainte de Cristos. Nu se poate știi cu precizie dacă această localitate sau alta, întemeiată de către romani s-a numit mai târziu TIBISCUM. În orice caz este foarte probabil că acest din urmă oraș, numit „MUNICIPIU” pe un document contemporan, este la originea Timișoarei de azi.

  • În timpul năvălirilor barbare, mai ales de către avari, în locul „CASTRULUI ZAMBARA”, care se ruinase, se ridică localitatea „BEGUEY” numire luată de la râul Beghei.

  • Locul unde s-a zidit centrul militar important „ZAMBARA”, mai apoi „BEGUEY” a fost ales din motive și calcule strategice și nu la întâmplare, fiind situat la confluența râurilor Timiș și Beghei.

  • Abia în anul 1212 se pomenește despre „CETATEA TIMIȘULUI” (Castrum Temesiensis) într-un document al regelui Andrei II. Timișoara era deci în acel moment loc fortificat „CASTRUM” și e posibil că a avut acest caracter încă de la întemeierea ei.

  • Călătorul turc Evlie Celebi ne-a lăsat o descriere a Timișoarei din anul 1660. Redăm unele părți mai interesante din expunerea lui Celebi. Fortificația Timișoarei are cinci porți, construite din lemn, boltite și având uși de fier, puternice și mari. Porțile se închid în fiecare seară, ridicându-se podul care leagă poarta cu împrejurimea. Celebi ne lasă scris că: „Marea cetate s-a zidit în anul 1052.”

  • După moartea ultimului rege din dinastia arpadiană (1301) pe tronul Ungariei urmează regi din dinastia franceză a angevinilor. Urcat pe tron în anul 1307, Carol Robert de Anjou nu se simte în siguranță în capitala sa Buda, unde îl amenințau puternicii săi dușmani din nobilimea maghiară. Dă ordin să se construiască la Timișoara clădirile necesare spre a instala curtea și dregătoriile. În opt ani, meșteri italieni ridică un palat regal strălucitor, se perfecționează fortificațiile, se aduc soldați, se instalează negustori. Din localitatea sărăcăcioasă, fără importanță, Timișoara devine de azi pe mâine un adevărat oraș, o capitală. Regele Carol Robert își mută reședința la Timișoara în anul 1316. Castelul construit pentru reședința regelui, forma două dreptunghiuri, cu laturile dirijate spre cele patru puncte cardinale, înconjurate de ziduri și de șanțuri, legate între ele printr-un pod și un turn puternic fortificat.

  • La sfârșitul anului 1317 moare regina Maria Caterina, prima soție a regelui Carol Robert, fiind înmormântată în noua capitală.

  • Regele Carol Robert se căsătorește a doua oară cu sora împăratului Frederic al VII- lea. În anul 1319 moare și această soție în palatul din Timișoara, înmormântată fiind în catedrala catolică din Oradea.

  • A treia soție a regelui Carol Robert, Elisabeta, fiica regelui polon Vladislau petrece numai primii ani ai căsătoriei în palatul regal din Timișoara. Prin această din urmă căsătorie, celebrată la Buda în anul 1320, prestigiul regelui crește iar criticile contra vieții desfrânate pe care o dusese, amuțesc.

  • Timișoara rămâne capitala țării până în anul 1325. După mutarea capitalei la Vișegrad, apoi la Buda, regele mai vine în două rânduri la Timișoara. O dată în anul 1330, când pornește nesocotita expediție contra voievodului Basarab din Țara Românească. Rezultatul expediției a fost dezastruos, însuși regele abia putându-și salva viața.

  • A doua oară Carol Robert vine la Timișoara, la sărbătorile Crăciunului din anul 1332, pentru ultima dată în Timișoara.

  • După moartea regelui Carol Robert în anul 1342, palatul regal din Timișoara ajunge bun al coroanei. Regii și persoanele princiare, în timpul șederii sau trecerii lor prin Timișoara locuiesc în palatul regal.

  • Regele Ludovic cel Mare a vizitat Timișoara în două rânduri. Prima dată în anul 1358, când pornește o expediție împotriva despotului sârb Uroș, iar a doua oară în anul 1368 când pornește la război împotriva lui Vlaicu Vodă, domnul Munteniei.

  • În anul 1385, văduva lui Ludovic cel Mare, regina Elisabeta stă împreună cu fiica sa Maria mai mult în palatul regal din Timișoara.

  • Regele Sigismund însoțit de soția sa Maria, vine la Timișoara în anul 1389 și rămâne aici aproape doi ani. De aici conduce operațiunile militare contra voievodului sârb Ștefan. În anii 1396, 1397, 1409, 1426, 1428, regele Sigismund stă vreme îndelungată la Timișoara, de unde dirijează operațiunile militare contra turcilor.

  • Între timp Timișoara a pierdut importanța politică și administrativă odată cu plecare curții a câștigat însă o importanță militară din ce în ce mai mare. Cetatea Timișoarei se considera ca una din cheile rezistenței contra turcilor.

  • În acest timp critic pentru creștinătate, apare românul Ioan Corvinul de Hunedoara. Prin faptele sale glorioase, Ioan Corvinul ajunge Voievod al Ardealului, Ban al Severinului, Comite permanent de Timiș, iar între anii 1446 - 1453 guvernator al Ungariei. Acest erou al creștinătății pleacă în anul 1443 din Timișoara în expediția cea lungă, acoperindu-se de glorie în luptele cu turcii date în munții Balcanilor.

  • În anul 1443 a fost în Timișoara un cutremur de pământ atât de puternic, încât s-a dărâmat o parte din palatul regal o parte din fortificațiile cetății și mai multe edificii.

  • În urma dispoziției din 8 august 1455 dată de către regele Ladislau a introdus pe Ioan Huniade în posesiunea cetății Timișoara și ceea ce îi aparțin.

  • La 24 ianuarie 1458 a fost ales ca rege al Ungariei Matei Corvin, fiul cel mic al lui Ioan Corvin care murise în luptele cu turcii.

  • Matei Corvin, născut la Cluj de origine română a fost cel mai mare rege al Ungariei, mare viteaz, bun luptător, cinstit și un rege drept. Matei ca rege vine la Timișoara, în palatul în care a copilărit și își petrece timpul în sânul familiei.

  • În 10 august 1514, Timișoara e asediată de trupelor revoluționare ale lui Gheorghe Doja. Toma arhiepiscopul de Strigoniu, la îndemnul Papei Leon al X lea, predică o cruciadă contra turcilor. Peste 70.000 de țărani dornici să scape de tirania nobilimii se înscriu sub steagul lui Doja. Cruciada se transformă între revoluție a iobagilor, împotriva nobililor. De la Buda, Doja trece Tisa, pe la Seghedin, ajunge la Nădlac, Șiria, Șoimoș, Lipova apoi ajunge la Timișoara, unde își așează tabăra pe câmpia Ulicia. Răsculații lui Doja, după lupte duse mai bine de o lună sunt înfrânți. Doja cu toți căpitanii săi sunt prinși și întemnițați, supuși la foame și grele torturi. După 15 zile Doja a fost așezat într-un tron înroșit în foc și i s-a pus pe cap o coroană de fier înroșită. Astfel, se stinge în cele mai grele chinuri martirul Gheorghe Doja pentru că vroia în anul 1514 ca iobagii să nu mai fie socotiți drept vite, ci ființe omenești.

  • În locul unde Doja a suferit cumplitele chinuri se află azi statuia Fecioarei Maria, din Piața Maria, iar strada se numește Gheorghe Doja.

  • După mai multe lupte cu turcii, Timișoara cade în mâinile turcilor, în ziua de 26 iulie 1552, comandantul Losoncius a predat cetatea cu condiția ca trupele să poată părăsi cetatea nestingherite, dar turcii nu s-au ținut de cuvânt și au ucis pe toți care ieșeau din cetate. Astfel, asupra Timișoarei și Banatului s-a lăsat întunericul unei dominații otomane de 164 de ani.

  • Turcii și-au dat seama de importanța strategică a Cetății Timișoarei și de aceea îi repară zidurile și-i aduc mai multe îmbunătățiri. Castelul cetății, adică fostul palat a lui Huniade servește drept locuință pentru pașă. Turnul de apă e sistat, iar insula ia numirea de Palanca Mică și se populează din nou. Palanca Mare, care se întindea spre răsăritul orașului, acum se extinde spre nord și apus. Pe lângă mlaștinile care serveau de fortificații naturale și care înconjurau Timișoara, turcii ridică întărituri, palisandre de stejar și sapă șanțuri adânci în jurul Timișoarei.

  • În anul 1716, când prințul Eugeniu de Savoya atacă Timișoara, întâmpină a rezistență foarte îndârjită pentru că cetatea pe lângă fortificațiile făcute de către turci și cele naturale, întreg teritoriul dinspre Palanca Mare era o mlaștină inundată de apele Begheiului. Atacul a început asupra casei de vilegiatură a pașei, care era în cartierul Palanca Mare. În 29 August e cuprinsă moscheea din Palanca Mare. Armata turcească văzând că orice rezistență e inutilă capitulează în ziua de 12 octombrie 1716. Ieșirea trupelor turcești s-a făcut în 17 octombrie 1716 pe poarta Belgradului.

  • Intrarea în cetate a lui Eugeniu de Savoya ca învingător s-a făcut în 18 octombrie, ziua sa de naștere (10 octombrie 1663, Paris), pe poarta numită „Poarta Prințului Eugen”. Drept amintire, Prințul Eugen dă pașei un ceas de aur, iar pașa oferă învingătorului un cal arab de rasă.

  • Papa Clemente al XI trimite lui Eugeniu de Savoya o sabie sfințită, o pălărie de hermelină împodobită cu diamante și pietre scumpe.

  • Astfel, Timișoara și Banatul, după 164 de ani de dominație turcească ajung iar în stîpânirea creștinilor. Pacea de la Passarovitz din anul 1718 consfințește pentru turci pierderea Banatului, Olteniei și a unei părți din Serbia.

  • După scuturarea jugului turcesc, orașul Timișoara și Banatul ajung sub conducerea militară imperială. Comandant al cetății Timișoara e numit contele Pavel de Vallis. Provincia sub numele „Banatul Timișean” nu e atașată Ungariei, ci guvernată ca o provincie catolică – dându-i-se o administrație cu totul separată de cea a Ungariei.

  • Prințul Eugeniu de Savoya recomandă, iar împăratul numește drept guvernator al Banatului Timișean pe general de cavaleria Mercy Claudius Florimund. Prințul Eugeniu de Savoya dă lui Mercy severe dispoziții ca în cetatea Timișoarei să nu primească decât germani romano-catolici, căci numai ei erau de toată încrederea.

  • Guvernatorul Claudius Mercy s-a revelat în sarcina dificilă ce i s-a încredințat ca un organizator și un gospodar excepțional. Pentru orașul Timișoara, în special, contele Mercy a făcut atât de mult încât trebuie să-l considerăm ca adevăratul întemeietor al orașului modern. Ambiția lui a fost să facă din Timișoara cel mai frumos oraș din imperiu.

  • În cei 12 ani cât a comandat regiunea, contele Mercy a început secătuirea mocirlelor, canalizând Begheiului, a încurajat agricultura și a pus bazele unei industrii înfloritoare într-un cartier nou creat (Fabrică). Sub guvernarea lui a început construirea cetății moderne, o serie de edificii publice existente și astăzi, au fost clădite în anii aceia. Numit în 1733 comandantul trupelor din Italia, contele Mercy a căzut pe câmpul de luptă lângă Parma, dar urmașii lui au continuat opera începută.

  • La sfârșitul secolului al XVIII lea, orașul Timișoara este socotit drept unul dintre cele mai frumoase și curate orașe ale Europei.

  • În anul 1781, Timișoara e declarat municipiu (oraș liber regesc) prin diploma lui Iosif al II lea, din 21 Decembrie 1781. Această diplomă e reînnoită de către împăratul Leopold al II lea, iar în anul 1790, înscrisă în legile țării.

  • În anul 1809 visteria și tezaurul imperial e mutat de la Viena la Timișoara ca nu cumva să ajungă în mâinile lui Napoleon. Tezaurul e adus de miliția orașului, înființată în anul 1808, având în grijă paza orașului și stând în permanență de veghe la porțile cetății.

  • Ecoul evenimentelor din 15 martie 1848 din Pesta ajunge în Timișoara la 18 martie. În această zi se ține o adunare populară, în fața Primăriei, sub conducerea primarului Ion Preyer. Adunarea asigură pe împărat de atașamentul și nețărmuritul devotament al cetățenilor față de tron. Ungurii ridică steagul răzvrătirii și al despărțirii de Austria. În ziua de 10 octombrie 1848, generalul Rucavina proclamă stare de asediu pe teritoriul Timișoarei. Trupele revoluționare maghiare vin spre Timișoara cu 6.000 de soldați și 300 de tunuri. În 26 aprilie 1849, Bem conducătorul suprem al revoluționarilor trece prin comunele Urseni, Giroc, Freidorf și atacă avanposturile Timișoarei, dar fără rezultatul dorit. Asediul ține 107 zile, în care timp Timișoara suferă din cauza lipsei de alimente și a scumpetei. Dacă lupta de la Sânandrei armata maghiară se destramă. Banatul și Timișoara e din nou desfăcută de Ungaria, Timișoara ajunge capitala „Voivodinei sârbești și Banatului Timișan”, înființată prin rescriptul imperial din 18 noiembrie 1849. Guvernator e numit contele Ion Coronini Cronberg, dar în anul 1860 Voivodina se desființează, iar Banatul e cedat Ungariei.

  • În anul 1723 se încep fortificațiile cetății Timișoara, care se termină în anul 1765, piatra fundamentală s-a așezat în 25 aprilie 1723.

  • Contele Mercy în anul 1728 canalizează apa Begheiului, fapt care dă Timișoarei un nou imbold de dezvoltare.

  • În anul 1774 se face încercarea de alimentare cu apă potabilă a Timișoarei, aducându-se în cetate, apă, din cartierul Fabrică, pe o țeavă groasă, acest apeduct e o realizare pentru acea perioadă.

  • În anul 1771 se deschide prima tipografie în Timișoara, e tipografia Matei Heimerl. În această tipografie se tipăresc mai multe calendare.

  • În jurul cetății, radial s-au dezvoltat noi cartiere, cel mai vechi este „Maierele Române”, înființat în anul 1718 (actualul cartier Elisabetin). În anul 1720 se înființează cartierul „Fabrică”, iar în anul 1744 ia ființă cartierul „Iosefin”.

  • Orașul Timișoara se dezvoltă, cetatea și zidurile de apărare devin inutile și începe demolarea zidurilor și porțile cetății, începând cu anul 1892 și până în 1910 cartierele unindu-se cu Cetatea.

  • În anul 1731 – 1734 s-a construit Primăria Veche în Piața Libertății, care s-a mai numit și Primăria Nouă și Primăria Germană.

  • Biserica ortodoxă sârbă din Piața Unirii este construită între anii 1744 – 1748, turnurile sunt reconstruite între 1791 – 1792.

  • Prefectura Veche din Piața Unirii este construită între 1754 – 1774 și s-a mai numit Casa Președintelui și Palatul Baroc.

  • Biserica Domul romano-catolic din Piața Unirii este construită între anii 1736 – 1774, are 9 altare și o frumoasă orgă.

  • Palatul Dicasterial s-a zidit imediat după 1849, pentru a servi ca sediu „Voivodinei”.

  • Acestea sunt doar câteva din vechile construcții, care mai sunt și azi în Timișoara și fac parte din frumoasa arhitectură a orașului.

  • În partea a doua a secolului XIX o avalanșă de noutăți tehnice revoluționează viața urbană a orașului Timișoara:
    • În 1853 se introduce în oraș telegrafia;
    • În 1857 se introduce iluminatul public cu gaz, Timișoara este primul din țară;
    • În 1857 se leagă orașul la rețeaua feroviară europeană;
    • În 1867 ia ființă în Timișoara, Societatea de tramvaie cu cai care să ușureze comunicația între cartierele orașului.
    • În 1881 se instalează moderna rețea telefonică;
    • În 1884 Timișoara este primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric;
    • În 1895 începe asfaltarea străzilor;
    • În 1899 se pune în funcțiune tramvaiul electric, înaintea multor orașe mari din Europa;
    • Între 1912 – 1914 se modernizează rețeaua de apă și canal;
    • Timișoara s-a mai numit: orașul florilor, orașul parcurilor, orașul grădină. Timișoara a avut un cult pentru creșterea florilor și foarte multe grădinării vestite în Balcani și în toată Europa.

  • Timișoara în timpul primului război mondial 1914 – 1918: În 26 iulie 1914 apar pe zidurile orașului afișele de mobilizare generală. Presa din Timișoara în cei doi ani de la începutul războiului a scris cât se poate de rezervat despre România și lasă să se întrevadă că România va intra în război, alături de Austro-Ungaria. Când însă în anul 1916, România declară război puterilor centrale, ziarele timișorene, duc o campanie de nemaipomenită ură împotriva tuturor politicienilor din Regat. În 7 septembrie 1916 se introduce în Timișoara și în întreg Banatul starea de asediu. Cele mai multe școli, pe durata războiului au fost rechiziționate, servind de spitale militare. În toamna anului 1918, prăbușirea frontului Austro-Ungar produce în Timișoara mari tulburări și mișcări de stradă. Manifestanții dărâmă în 26 octombrie 1918 statuia generalului Anton Scudier, monumentul lui Coronini, fost general austriac și în 27 octombrie profanează monumentul victoriei din fața primăriei.

  • În 28 iulie 1919 Timișoara ajunge sub stăpânire românească.

  • Duminică, 3 August 1919 la ora 8 dimineața, intră în Timișoara trupele române, sub comanda colonelului Economu. La vama orașului, trupele sunt întâmpinate de o mulțime de oameni, îmbrăcați în haine de sărbătoare, în frunte cu prefectul dr. Aurel Cosma care emoționat de măreția evenimentului istoric, binecuvântează pe cei care vin pentru a restabili o dreptate istorică. În 10 august 1919 se ține în Timișoara o mare adunare populară a tuturor bănățenilor, în care cei peste 40.000 de participanți votează rezoluția unirii banatului cu România.

Octavian Leșcu





Prima pagină  |  Album foto  |  Hartă site  |  Index site
Powered by EXPERTISSA Timişoara  |  Copyright © Primăria Municipiului Timișoara 2002-2007
 

stema timisoarei

Populație
- 317660 (2002)
- 334115 (1992)
Densitate
2452/kmp
Localizare
45°44'58"N, 21°13'38"E
Distanțe
- 550km București
- 170km Belgrad
- 300km Budapesta
Suprafața
- total: 12.926,83 ha
- agricol:
7902,61 ha
Relief
- câmpie cu variații de max. 2-3m
- canalul artificial Bega
-
centru seismic destul de activ (max 6 pe scara Richter
Numele municipiului
- Zambara (Zurobara)
- Tibiscum (Tibisis)
- Beguey (până la 1212)
- Temesiensis
- Temesvár
- Temeswar (Temeschburg)
- Temesburg
- Timičvár
- Temičvar
- Timișoara
Orașe înfrățite
Faenza ·  Gera ·  Karlsruhe ·  Mulhouse ·  Rueil - Malmaison ·  Szeged ·  Treviso ·  Palermo ·  Novi Sad