Romana English Deutsch
Primaria | Monitorul Primariei | Directia Sociala
Album foto
  Prezentarea orașului
   Istoria Timișoarei
   Însemnele Municipiului Timișoara
   Date geografice
   Date istorice
   Populația Municipiului Timișoara
   Orașe înfrățite și partenere
   Asociații și rețele de orașe europene și internaționale
   Cetățenii de Onoare
   Educație și învățământ

  Informații utile
   Cultură și artă
   Turism
   Mass-media
   Telefoane utile
   Sport
   Transport
   Consulate
   Gastronomie
   Baruri, cluburi, casinouri
   Centre de înfrumusețare
   Shopping

Caută


album foto timisorean
  Pagine web utile
   Coduri poștale
   Statistici timișene
   Telpark

Click pentru a vedea vremea in Timisoara

  » Istoria Timișoarei | Timișoara - 3 August 1919

La mijlocul anului 1919, Banatul istoric devine o „zonă fierbinte” a Europei postbelice și va ocupa un loc distinct în dezbaterile tăioase de la Conferința de Pace din Paris. Din motive politice, Conferința hotărăște dezmembrarea acestei provincii. Unitățile militare sârbe urmau să părăsească teritoriul ocupat din Banat și să se retragă la vest de linia convențională de graniță stabilită la Conferința de Pace. Unitățile sârbe părăsesc Timișoara de abia în 27 iulie 1919, după ce recurg la rechiziționarea unor importante bunuri materiale. În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al județului Timiș - Torontal de către Consiliul Dirigent, decretează preluarea puterii și instalarea administrației românești.1 La 1 august 1919 sosește în Timișoara prima unitate de jandarmi români, iar la 3 august 1919 își fac intrarea solemnă în oraș, unitățile Armatei Române, sub comanda colonelului Economu. Au fost momente înălțătoare, care au marcat, în zbuciumata istorie a Timișoarei o impresionantă zi de sărbătoare.2

Voi prezenta acest eveniment deosebit, potrivit mărturiilor din acel timp, așa cum este înfățișat în documentele vremii. Pregătiri mai amănunțite pentru primirea Armatei Române nu s-au putut face. Dat fiind situația specială existentă în Banat, momentul sosirii trupelor române s-a știut doar cu trei zile înainte. O mărturie de atunci consemnează următoarele: „Anunțul dat s-a lățit ca fulgerul printre români și însuflețirea a fost atât de mare încât bărbați și femei, tineri și bătrâni s-au grăbit să ia parte la sărbătoarea cea mare a primirei fraților cari ne-au adus libertatea dorită de veacuri. Manifestarea publicului pentru acest moment înălțător a fost spontană, instinctivă, iar nu pusă la cale și a decurs în cea mai perfectă ordine, cu toate că afluența de mase a fost enormă”.3 Peste 100.000 de oameni, de pe cuprinsul întregului Banat, sosiți cu trenul, cu căruțele sau călare au fost prezenți la această sărbătoare românească. Aspectul Timișoarei avea, parcă, altă înfățișare. Flamura tricoloră împodobea o mare parte a caselor, drapate și ele cu covoare românești și ghirlande de flori. Străzile erau inundate de mulțimea celor dornici să ovaționeze soldații unui Regiment care a luptat cu eroism pe fronturile din Dobrogea și Moldova. La ora 10,00, pe Calea Lugojului, intră în oraș coloana militară. În acordurile „Răsunetului”, Deșteaptă-te Române, îi întâmpină „un banderiu” de 900 de tineri bănățeni călare, toți în haine albe, naționale, cu căciula de dorobanț, decorată cu panglică tricoloră. A fost un spectacol emoționant. În fruntea primului batalion al Armatei Române se afla figura impunătoare a colonelului Virgil Economu. Se adresează salutul de „bună venire”, prefectul, dr. Aurel Cosma: „Veacuri de-a rândul am avut bucurii puține, supărări multe, după cum arată istoria. Acum, frații noștri, ați venit în leagănul românilor, vărsând sânge pentru noi, care am gemut sub stăpânire străină.” De la intrarea în oraș, coloana militară, urmată de sutele de călăreți bănățeni, se îndreaptă spre Biserica ortodoxă română din Fabric. În fața ei, pe un altar improvizat, protopopul Ioan Oprea, asistat de șase preoți, oficiază un serviciu divin. Răspunsurile le dau sutele de coriști români veniți din satele învecinate. În cuvinte de aleasă simțire, protopopul Oprea salută Armată Română. Îi răspunde colonelul Economu: „Dumnezeu a fost totdeauna în inimile românilor, în inimi curate, cu sentimente valabile și ne-a învățat ca românul să se iubească și să nu trăiască despărțit.”

De la Biserica din Fabric, convoiul militar, urmat de mulțimea imensă s-a îndreptat spre Piața Domnului din Cetate, unde urma să se desfășoare solemnitatea oficială, aceea a Unirii. Din această zi, de 3 august 1919. Piața Domului va deveni Piața Unirii. Sutele de călăreți bănățeni încadrează Piața, cu fața spre tribuna improvizată . Steagurile tricolore fâlfâiau falnic, balcoanele și ferestrele caselor erau frumos decorate cu flori și covoare naționale. Atmosfera era înălțătoare. Binecuvântează Armata și mulțimea. Protopopul Ioan Oprea: „V-am așteptat cu dor – le spune ostașilor – și astăzi Vă întâmpinăm cu brațele deschise pe meleagurile mănoase ale Banatului.” 4 Rând pe rând salută Armata Română: dr. Aurel Cosma, protopopul sârb Novacovici, primarul Josef Geml, viceprefectul Ferenczy, Karl Moller din partea șvabilor; dr. Albert Marton din partea maghiarilor. Urale nesfârșite însoțesc cuvântările. Corul Doina intonează Deșteaptă-te Române. Colonelul Economu îi este oferit un superb buchet de flori, ca simbol „de admirație al femeii române față de Armată Română și România Mare.” Distinsul colonel găsește acum cele mai potrivite cuvinte: „Când florile vin de la flori, dumneavoastră închegați temelia României de mâine și doresc ca fiii României de mâine să aibă același sentiment ca Dumneavoastră.”5 În acordurile cântecului „Eroi au fost”, unitățile militare defilează în fața oficialităților și a mulțimii, care ovaționa cu un entuziasm greu de descris. Solemnitatea s-a încheiat prin intonarea Imnului Regal.

În acea zi de 3 august 1919, prin clipele de dăruire sufletească și însuflețire nestăvilită oferite Armatei Române, România Mare îmbrățișa Banatul, îi dăruia speranța libertății și a democrației.

Note:

  1. I. Munteanu, V. M. Zaberca, M. Sârbu, Banatul și Marea Unire. 1918, Editura Mitropolia Banatului, Timișoara, 1992.
  2. I. Munteanu, R. Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2002.
  3. Prezentare detaliată la I. Munteanu, V. M. Zaberca, M. Sârbu, op. cit., p. 332 – 340.
  4. Dacia, Timișoara, I, 1939, nr. 13, din 4 august, p. 6 – 7.
  5. Idem.

Prof. univ. dr. Ioan Munteanu





Prima pagină  |  Album foto  |  Hartă site  |  Index site
Powered by EXPERTISSA Timişoara  |  Copyright © Primăria Municipiului Timișoara 2002-2007
 

stema timisoarei

Populație
- 317660 (2002)
- 334115 (1992)
Densitate
2452/kmp
Localizare
45°44'58"N, 21°13'38"E
Distanțe
- 550km București
- 170km Belgrad
- 300km Budapesta
Suprafața
- total: 12.926,83 ha
- agricol:
7902,61 ha
Relief
- câmpie cu variații de max. 2-3m
- canalul artificial Bega
-
centru seismic destul de activ (max 6 pe scara Richter
Numele municipiului
- Zambara (Zurobara)
- Tibiscum (Tibisis)
- Beguey (până la 1212)
- Temesiensis
- Temesvár
- Temeswar (Temeschburg)
- Temesburg
- Timičvár
- Temičvar
- Timișoara
Orașe înfrățite
Faenza ·  Gera ·  Karlsruhe ·  Mulhouse ·  Rueil - Malmaison ·  Szeged ·  Treviso ·  Palermo ·  Novi Sad