Romana English Deutsch
Primaria | Monitorul Primariei | Directia Sociala
Album foto
  Prezentarea orașului
   Istoria Timișoarei
   Însemnele Municipiului Timișoara
   Date geografice
   Date istorice
   Populația Municipiului Timișoara
   Orașe înfrățite și partenere
   Asociații și rețele de orașe europene și internaționale
   Cetățenii de Onoare
   Educație și învățământ

  Informații utile
   Cultură și artă
   Turism
   Mass-media
   Telefoane utile
   Sport
   Transport
   Consulate
   Gastronomie
   Baruri, cluburi, casinouri
   Centre de înfrumusețare
   Shopping

Caută


album foto timisorean
  Pagine web utile
   Coduri poștale
   Statistici timișene
   Telpark

Click pentru a vedea vremea in Timisoara

  » Istoria Timișoarei | Timișoara medievală în conștiința contemporanilor

Puțini oameni își pot imagina astăzi că Timișoara, orașul atât de pașnic, de tolerant și liniștitor prin comportamentul locuitorilor săi, a fost în urmă cu jumătate de mileniu un important centru politic, strategic și militar. Cronicari, învățați, scriitori din diverse medii europene, călători străini care i-au străbătut hotarul descriu orașul și cetatea medievală cu interes, iar uneori cu admirație. Micul orășel din apropierea Timișului, străjuit, însă, de o puternică fortificație ridicată de meșterii italieni, a stat vreme de câteva veacuri în atenția contemporanilor, a pătruns în conștiința lumii medievale prin importanța strategică și capacitatea de rezistență la asediile forțelor dușmane.

Cronicarul turc Mustafa Gelalzade, căpetenie militară care a participat la repetatele incursiuni otomane în teritoriile românești, nota că la mijlocul secolului al XVI lea Timișoara „era o cetate pizmuită, cea mai însemnată și cea mai puternică dintre toate cetățile Țării Transilvaniei. Fortărețele, bisericile și turnurile sale erau apărate de apele și mlaștinile din jur. Întăriturile sale erau puternic înarmate […] Timișoara, care era în mâna dușmanului1, trecea drept unul din orașele cele mai însemnate din Țara ghiaurilor”2. Cronicarul menționat nu omite să precizeze că, din motivele arătate, Timișoara „era dorită de toți sultanii”. Ca o „cetate foarte tare” este percepută Timișoara, în anul 1517 și de Ștefan Taurinus, vicarul catolic al episcopului Transilvaniei3.

O sugestivă descriere ne-a lăsat italianul Asconio Centorio în lucrarea Commentarii della guerra den Transilvania: Timișoara era înconjurată de râul Themes de la care a primit numele. Jumătate din ea „e înconjurată de un zid făcut de pământ și lemn în forma bastioanelor, de partea aceea are mari lagune și șanțuri cu apă și mlaștini adânci și care o fac în acele părți atât de tare, încât în nici un fel nu poate fi tăiată, nici de artilerie bătută, nici măcar asediată. Cealaltă jumătate e fortificată de un zid făcut din blocuri de piatră, după sistemul antic”. Violența și cucerirea orașului și cetății justifică aprecierile formulate de contemporanii secolului al XVI lea. Mândri că au pus stăpânire pe Timișoara, cronicarii turci descriu pe larg înverșunarea luptelor și dârza rezistență a apărătorilor. Mehmed - Pașa Kuciuk Nișandji, șeful cancelariei Sultanului notează că apărătorii s-au luptat atât de tare „încât săgețile se revărsau asemenea potopului, iar tunurile s-au înroșit de atâta tras”4. Timp de 25 de zile au continuat luptele în iulie 1552, ne relatează același Mustafa Gelalzade. O armată uriașă de 160.000 de oameni asedia o cetate apărată doar de câteva mii de creștini. Este distrus Turnul de apă într-o vreme când arșița devenise dogoritoare. Spre a evita alte pierderi umane, comandantul garnizoanei acceptă încetarea luptelor. Îi este promisă trecerea liberă a trupei creștine și civililor din oraș. Ahmed – Pașa, comandantul turc își calcă promisiunea făcută sub jurământ și măcelărește pe ultimii apărători. Cronicarul otoman Muhieddin va consemna episodul, în stilul obișnuit al istoriografilor turci: „Năpustindu-se asupra ghiaurilor, i-au trecut pe toți prin tăișul săbiei și n-a scăpat măcar un suflet” . Rănit grav, Ștefan de Loscnez, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed – Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, clopotele aruncate din turnuri. De acum, timp de 164 de ani, istoria Timișoarei se scurge pe alt făgaș. Devenit reședință de pașalâc turcesc, Timișoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stăpânirii otomane în această parte a Europei. În tot acest timp a rămas neîncetat în conștiința contemporanilor, care i-au remarcat mereu însemnătatea. Lumea creștină europeană continuă să o aprecieze și să o menționeze în scrierile vremii. Nunțiul papal Visconti este sfătuit, printr-o scrisoare din 26 aprilie 1596, să intervină pe lângă principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, ca să cucerească Timișoara, căci „cucerirea ei ar băga spaima în dușmani”5. Importanța și poziția strategică a Timișoarei explică planurile lui Mihai Viteazul de a o cuceri și integra în frontul luptei sale antiotomane. Ioan Darahi, nobil român din Satu Mare, secretarul interimar și tălmaciul lui Mihai Viteazul în Transilvania, face următoarea precizare: „Umblă zvonul îndeobște că Mihai Vodă a hotărât că de cum se va întoarce din Moldova va împresura Timișoara”6.

Preocuparea de a stăpâni puternica cetate din câmpia bănățeană nu trebuie să ne surprindă. Timișoara juca în acele vremuri rolul de pivot în strategia otomană de păstrare a dominației asupra Pustei ungare și a Țărilor Române. În acest mod era percepută Timișoara de cronicarii, învățații și factorii politici sau militari otomani în secolul al XVII lea. Istoricul turc Mehmed Rașid Aga considera așezarea ca „digul graniței islamice și lacătul Țării Românești și al Moldovei, precum și altor ținuturi aflate de partea cealaltă a Dunării”. Din această perspectivă trebuie înțeleasă preocuparea de a menționa în scrieri și documente importanța Timișoarei medievale.

Note

  1. În concepția cronicarului otoman „dușmanul” era creștinătatea europeană;
  2. Cronici turcești privind Țările Române, vol. I, Editura Academiei Române, 1966;
  3. Prezentare detaliată a problemei la Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2002;
  4. Cronici turcești…, vol. I;
  5. Călători străini despre Țările Române, vol. II, 1971;
  6. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, op. cit.

Prof. univ. dr. Ioan Munteanu





Prima pagină  |  Album foto  |  Hartă site  |  Index site
Powered by EXPERTISSA Timişoara  |  Copyright © Primăria Municipiului Timișoara 2002-2007
 

stema timisoarei

Populație
- 317660 (2002)
- 334115 (1992)
Densitate
2452/kmp
Localizare
45°44'58"N, 21°13'38"E
Distanțe
- 550km București
- 170km Belgrad
- 300km Budapesta
Suprafața
- total: 12.926,83 ha
- agricol:
7902,61 ha
Relief
- câmpie cu variații de max. 2-3m
- canalul artificial Bega
-
centru seismic destul de activ (max 6 pe scara Richter
Numele municipiului
- Zambara (Zurobara)
- Tibiscum (Tibisis)
- Beguey (până la 1212)
- Temesiensis
- Temesvár
- Temeswar (Temeschburg)
- Temesburg
- Timičvár
- Temičvar
- Timișoara
Orașe înfrățite
Faenza ·  Gera ·  Karlsruhe ·  Mulhouse ·  Rueil - Malmaison ·  Szeged ·  Treviso ·  Palermo ·  Novi Sad